Vieți distruse

Totul va fi bine

Mergeam din nou...
Hoinaream pe aleile campusului doar de dragul de a pasi.Venise toamna iar covorul de frunze cazute pe asfaltul gri imi fosnaiau sub picioare.
Îl cautam cu privirea si inima imi ardea de nerbdare sa îi pot arata ca merg.Vroiam sa ma vada asa cum ma stia din totdeauna.
Purtam opincile mele preferate si o rochie vaporoasa de vara cu geaca de blugi.Soarele inca stralucea vesel pe cer iar aerul curat si caldut îmi umplea plamânii.
Il vad din departare si îi fac cu mâna însa nu ma observa.Il strig si alerg spre el,cand se intoarce ii sar in brate.
Ma priveste uimit si ma roteste în aer fericit.Rândea...iar sunetul cristalin al vocii lui imi reda pofta de iubire,de nebunie...de tot.
Ma ridic pe vârfuri si îl sarut cu foame si sete,de pofta si de placere,nevrând sa mai termin impreunarea lacoma dintre buzele noastre...Aveam din nou aceeasi viata dar mult mai dulce si mai frumoasa...

Visul s-a terminat si m-am trezit singura în patul mare din camera mea.Emy nu era langa mine si un nod mi se pusese în gât.Nu vroiam sa plâng dar lacrimile sunt greu de stapânit.M-as fi ridicat sa îl caut asa cum faceam de obicei cand gaseam patul gol dar acum imi era imposibil.
O alta saptamana trecuse si eu parca impietream.Am facut eforturi uriase sa reusesc o data sa ma dau la marginea patului dar cand credeam ca voi reusi sa ma urc fara ajutor in scaun am cazut pe podea iar dezamagirea si neputinta m-au izbit ca o secera.

'Totul va fi bine' inca imi rasuna ca un acord prost de chitara în urechi...cum dracu va fi bine cand eu nu sunt decat o leguma i-as fi zis lui Emy atunci dar nu vroiam sa il necajesc si mai tare.
Mi-as fi dorit sa plece,sa ma lase acolo sa ma înghita pamantul dar m-a ridicat pe brate si mi-a sarutat fruntea incurajandu-ma.
Nu am cuvinte sa ii spun cat de mult îi multumesc si îl iubesc si ma doare ca nu mai pot sa îi demonstrez tot ceea ce simt.Ard pe dinauntru ca o lumânare si ma consum incet de dorul de al strânge în brate,de al iubi cu patima ,de ai da ce i se cuvine si ce e a lui si nu stiu daca voi mai putea vrodata.

Ai vorbit pentru terapie?!...se aude glasul lui inainte sa intre pe usa dormitorului cu tava în mana...Micul de jun servit la pat pentru printesa mea...adauga inainte sa imi puna bunatatile sub nas.

Inca nu...ii spun si parca nodul se marea astupându-mi gatul.

Si ce astepti?!...Îl voi suna chiar eu azi,iubito cu cat începi mai devreme cu atat rezultatele vor veni mai repede...imi zice cu atâta siguranta,acea siguranta care la mine se evaporase.

O sa îl sun eu pe doctor sa imi recomande pe cineva...stai linistit...

Asa te vreau...pana la inceperea noului an scolar vreau sa mergi...si optimismul lui incepe sa ma intristeze instant,însa îi zambesc cu jumatate de gura.

Un nou an,ultimul de fapt...ma asteapta intr-un scaun cu rotile.Toti vor rade de mine.Fata populara,ravnita de toti masculi din orice an acum o papusa de carpa...
Sper sa pot face fata privirilor rautacioase sau celor de mila,sa termin si sa scap.Nu am nevoie de o alta depresie,Emy si prietenii mei sunt cei care inca imi ridica moralul dar atunci cu totii vor fi ocupati si ma tem ingrozitor de singuratate.

.....

Telefonul clipoceste pentru o secunda,il ridic si privesc ecranul.Un apel de la Alex...nici nu apucase sa sune macar.
Nu mai stiam nimic de el din ziua reveniri mele acasa cand a plecat din senin.Nici pe Emy nu îndrazneam sa îl intreb desi am vrut de cateva ori,nu vroiam sa banuiasca ceva.
Nu ma intrebase niciodata cum de l-am strigat pe Alex atunci cand m-am trezit din coma sau de ce am fost atat de trista cand a plecat si lasasem lucrurile asa...ar fi trebuit sa ii dau o explicatie dar nu stiam ce sa ii spun iar adevarul cu siguranta ar fi tulburar totul.
Ii scrisesem cateva mesaje...nu am primit raspuns asa ca am renuntat.In schimb asta era al 2.lea apel scurt,l-am sunat inapoi dar in zadar,probabil ca de fiecare data se razgandea si inchidea.
Vreau doar sa stie ca l-am iertat si nu il invinovatesc de nimic.
Abea acum mi-am dat seama ca de fapt aroganta lui ma atragea si ma facea sa ma simt importanta de aceea nu ii acordam importanța,de teama ca nu ma va mai manca din priviri de fiecare data cand ma vedea.Însa acea privire se stinsese si ma facea sa ma simt ca un nimic.
Pe Emy il iubesc si nu l-as schimba pentru nimic in lume dar Alex a trezit ceva ce nu stiam ca exista si confuzia din mine creste.
Ma intreb mereu de ce nu pot sa fiu sincera cu Emy si ii dau mesaje in secret fratelui sau...nu stiu cum sa gestionez situatia si asta ma infurie uneori...ma pierd cu firea cand ii vad respingerea lui Alex si nu as vrea sa ma doara dar inima mea nu inceteze sa simta.

Ce este Ioana?!...ma intreaba Ela care statea de cateva minute si ma privea nedumerita.

Ma uit la ea si aveam impresia ca imi citeste gandurile.Trebuia sa vorbesc cu cineva si cred ca ea era omul potrivit.

Ela am vazut ca in ultima perioada esti foarte apropiata de Emil...

Hei ai inebunit...nici sa nu te gandesti la asa ceva...sare ea cu gura înainte.

Nu ma gandesc la nimic...asculta-ma,vreau doar sa te intreb ceva...ii spun luându-i mâinile intre palmele mele...Ti-a povestit vreodata Emil cum m-am trezit din coma?!

Nu de ce?!Ioana îmi ascunzi ceva?!

Oftez si ma opres pentru un moment,nu stiam cum sa formulez sa fie scurt dar sa ma fac inteleasa fara sa intru in detali.

Alex a venit la spital...si fata Elei devine indescifrabila iar eu continui pentru a o scoate din ceata...Mi-a marturisit tot iar vocea lui ma trezit la viata.Eram prinsa ca intr-un vis dar îl auzeam si l-am urmat,m-a salvat de la înec si m-am trezit din coma strigândul dar nu mai era acolo.

Stai asa ca nu prea inteleg...Alex te-a vizitat si tu te-ai trezit din coma datorita lui?!

Da.

Si ce ti-a marturisit?!ca m-am pierdut putin cu visul in care tu ce faceai?!

Stiam ca am dat-o in bara si trebuia sa povestesc mai amanuntit.Speram sa reusesc sa trec peste noaptea de dimaintea accidentului fara sa il incriminez prea tare.Trebuia sa ma descarc si daca nu o faceam acum aveam sa ma macine sentimentul toata viata si Ela era singura care ma putea ajuta cu un sfat.

I-am povestit aproape totul fara sa includ palma ,inconstienta si disperarea care o traisem in acea seara.Am prescurtat totul zicandu-i doar ca Alex m-a vizitat si era beat ,la fel si eu iar totul a iesit cam prost, el a plecat lasandu-ma sa cred ca intre noi s-a intamplat ceva.

Il omor cu mâna mea...sare furioasa de pe canapea.

Ela te rog,ti-am zis ca a fost doar o neîntelegere.

O neîntelegere care te-a adus în halul asta...imi spune si pune mana pe telefon,o opresc la timp înainte sa îl sune pe Bogdan.

Lacrimile incep sa imi curga pe obraji,imi era teama de ceea ce am provocat si nu vroiam sa se termine prost.Ela se opreste din starea in care intrase,se apropie de mine si mi se aseaza la picioare.

Te rog sa imi ierti iesirea nervoasa...dar Ioana cum a putut sa iti faca una ca asta?!

Ma iubeste Ela...asta mi-a marturisit,asta ma readus la viata...îi spun printre suspine dar se pare ca îi spusesem ceva ce ea stia deja.

Stiam de mult...mi-a spus Bogdan,dar tu nu ai avut ochi sa vezi si nu era dreptul meu sa iti spun...dar totus chiar si asa nu avea dreptul sa isi bata joc de tine cand nu era in toate mintile Ioana si mai ales ca esti iubita fratelui sau.

Stiu...a gresit...îi spun luându-i apararea.

Emil stie ceva?!

Nu...esti singura care stie,de aceea te-am intrebat daca el ti-a zis ceva,am impresia ca il roade ca primul cuvand care mi-a iesit pe gura a fost Alex iar plecarea lui m-a intristat...Vizita lui la spital nu cred ca a trecut neobservata dar nu am avut curajul sa il întreb.Lui Alex i-am trimis cateva mesaje dar nu mi-a raspuns,în schimb in tot acest timp am primit doua apeluri scurte.

Vrei sa aflu pentru tine ceva?! Spune-mi ca acum ma duc...

Lasa Ela,vreau ca el sa imi spuna daca are ceva de spus.Stiu ca se simte vinovat de cum am ajuns dar a fost doar neatentia mea.Ceea ce ma macina de fapt esta ca a trezit în mine un sentiment pe care nu credeam ca îl am fata de el.

Ela ridica o sprânceana uimita si casca gura pentru a zice ceva dar se opreste.

Il iubesc pe Emil,este viata mea dar nu stiu de ce absenta lui Alex a inceput sa imi dea palpitatii.