Vieți distruse

Adio... dar ramâi cu mine

Se luminase...cred ca ma luase somnul pe canapeaua din sufragerie si eram uda fleasca din cauza paturii.
Imi aduc aminte de Emy,ma ridic buimaca si fug direct spre usa de la intrare deschizând-o dar nu mai era nimeni.Lacrimile mi se jucau în ochi ca roua si se rostogoleau pe obraji cazând jos.

Unde era el,unde era iubitul meu?!...aveam atâta nevoie sa îl aud si sa ii simt caldura
...sa ma linisteas si sa îl alunge singuratatea.Incerc sa îmi trag sufletul si ma îndrept spre telefon,aveam zeci de apeluri si sute de mesaje.L-am deschis pe ultimul...era de la el.

'Îmi pare rau'

Si mie... am soptit cu buzele arse si napadita de tristetea ce parca pusese monopol pe mine încerc sa îi scriu si eu.
Lacrimile îmi încetosa vederea,i-am scris,sters si rescris din nou.Nu stiam ce sa fac...ce dracu sa îi zic?!
'Hei fratitu ma violat ce crezi mai putem sa ne vedem'.
Ce sa ii scriu când îmi simteam degetele înclestate pe tastatura si un gol ce mi se tot adâncea în stomac.
L-am aruncat izbindu-l de perete si m-am grabit spre baie...imi venea sa vars.

Stateam acolo de mai bine de 10 minute sprijinita cu capul de capacul toaletei,nici sa vomit nu puteam asa ca poate un dus imi va alunga macar senzatia de greata.

Se aude soneria,trag prosopul si alerg spre intrare sperând sa se fi întors.
Era Ela batea cu pumni în usa si suna ca o disperata.Ma hotarasc sa îi deschid trebuia sa o linistesc cumva.
Din pragul usii îmi sare în brate pipaindu-ma ca pe un bibelou fragil de portelan.

Esti bine...doamne mai speriat de moarte...Ce naiba Ioana te-am sunat toata seara...nici la mesaje nu ai raspuns..o doamne bine ca esti teafara..nu am dormit toata noaptea..unde îti ti telefonul?!...era disperata si avalansa de întrebari ma zapacea de cap.

Am dormit...reusesc sa îi balmajesc.

Hai sa stam jos...ce s-a întamplat..ce de esti plansa?!...se uita la fata mea umflata.

Nu am plâns sunt doar obosita.

Minte pe cine vrei tu dar nu pe mine scumpa mea...Emil se da de ceasul mortii ca nu da de tine ce e...v-ati certat,ai plecat asa?!...o privesc înca nedumerita,prea multe chesti de asimilat.

Vrei o cafea?!...o întreb eu si se uita la mine ca la o nebuna.

Tu esti în toate mintile Ioana...ne-ai dat pe toti peste cap si tu ma întrebi daca vreau cafea?! Am baut o suta pana acum si mi-au amortit degetele pe telefon...imi zice zguduindu-ma de umeri...Revino-ti fetita ce ai facut te-ai drogat?!

Gata Ela ajunge...ii zic dându-i mâna la o parte...Ai venit sa ramâi sau sa ma zapacesti de cap...sunt bine sunt în viata...altceva?!

Ramâne acolo pe loc cu gura cascata,nu îi vorbisem niciodata asa mai ales ei.Cu Naty imi mai permiteam dar cu ea niciodata.
Se rasuceste pe calcâie frurioasa si înainte sa iasa îmi arunca o ultima privire.

Da-i un telefon lui Emil...e terminat... si trânteste usa în urma ei.

Nu am cum...e spart...raspund chiar daca stiam ca nu ma mai aude.

....

Timpul parca trecea pe lânga mine,stateam doar cu ochii pe ceas numarând minutele si asteptând din clipa în clipa sa aud din nou soneria.Telefonul meu zacea pe podea în bucatele asa ca nimeni nu ma mai putea deranja.

Imi vine în minte ultima noastra întalnire,zâmbetul frumos si ochii ce ii straluceu când mi-a vazut tatuajul si îmi trec un deget peste el...Oare Alex îl observase?!...ma întreb eu.

Primul 'Te iubesc' ,primul sarut...prima întalnire...ziua când l-am vazut pentru prima data acolo la cantina cum lumina ii juca în ochii...Derulam totul cu încetinitorul vrând sa le mai retraiesc o data,vrând ca filmul asta sa nu fie taiat brusc de o mâna obsedata.

Ma asteptau zile grele pâna aveam sa plec...o incepusem pe asta deja prost cu Ela si eram constienta ca vor mai urma si restu.Cel putin luasem vacanta,nu mai trebuia sa dau ochii si cu ceilalt...mai ales cu cel care imi furase totul.

Ma hotarasc sa ies din aerul rarefiat al casei pe strada fara directie.
Era înnorat si picaturi marunte de ploaie cadeau facând cerul sa plânga pentru mine.
Ma uitam în jurul meu cum lumea fugea sa se ascunda de ploaie,eram singura care vroia sa simta raceala ei pe piele.Ma descalt si merg asa spre nicaieri tinând tenisi în mâna,doar rataceam pe stazi ca o naluca calcând în baltocile ce se formau.Din când în când ma mai opream si priveam în sus asteptand ca picaturile ce devenisera mai dese sa imi spele supararea din suflet si sa ma lase curata.

Nu mi-am dat seama ca ajunsesem în mijlocul strazi...un claxson strident,o frâna brusca...si un strigat disperat...era a lui ii recunosteam vocea dar nu puteam sa îl vad....apoi impactul a fost fatal.
Ma roteam în aer ca o papusa de cârpa...zburam fara aripi.
Când pamântul m-a primit în bratele lui am simtit o durere sfâsietoare si aerul nu vroia sa mai îmi intre în plamâni.Ma lipisem de asfalt si nu puteam sa ma misc deloc.
Îl vad pe el...în sfârsit era acolo deasupra mea dar imaginea lui se departa in ciuda faptului ca nu vroiam si trageam cu dinti de viata.

Ramâi cu mine iubito...aud înfundat apoi totul devine bruc o tacere apasatoare...ma linistesc.