Vieți distruse

Din vina mea

EMIL

Asteptarea asta ma omoara,am tabacit holurile spitalului.Nu mai îmi vine nici sa stau dar nici sa plec acasa.Lacrimile parca mi-au secat si imi simt gura uscata.Mi-e dor de ea...mi-e dor sa fie a mea.

Aseara am ramas în apartamentul ei adormind cu perna ce înca avea mirosul împregnat...macar sa o mai simt aproape.As fi dormit la spital dar nu mai imi dadeau voie.
Trecuse deja doua saptamâni de când printesa mea arata ca frumoasa din padurea adormita si nu stiam daca se va mai trezi.Nu eu eram printul din poveste pentru ca orice incercare de a o readuce la viata a esuat.
Doctorul spusese ca sunt sanse mari pentru ca evolueaza din zi in zi si nici un organ nu i-a cedat dar speranta din mine abea mai pâlpâia.

Era doar vina mea ca ajunsese aici,daca as fi gasit cheia acum o aveam în brate,daca as fi ajuns mai devreme...daca nu as fi plecat de la usa...sunt framântari care imi road sufletul si simt cum ma sfarâm pe dinauntru.
Ce sa fac fara ea,cum pot sa traiesc fara iubirea ei?!

Trebuia sa fi fost cu ea nu sa cedez rugamintilor lui Alex.Daca ma duceam atunci nimic din toate astea nu s-ar fi intamplat si ar fi fost acum cu mine.

Am impresia ca traiesc un cosmar din seara aceea si tot astept sa ma trezesc,sa o gasesc lânga mine în pat spunându-mi 'Buna dimineata'...sa imi umple gura cu dulceata buzelor ei sarutându-ma de noapte buna.
Pe unde oare ratacea si nu vroia sa se mai intoarca,sa deschida ochii,sa ma vada ca sunt aici.Vreau sa îi aud vocea chiar daca ma cearta...vreau sa fie aici sa ma înteleaga.

Rezista Emil...o sa fie bine...daca ea nu renunta nici noi nu putem renunta...imi zice Vlad ca sa ma îmbarbateze.

Ii multumeam prietenului meu ca ma sustine si a fost lânga mine in clipe grele.Si el si Naty isi amânase vacanta pentru noi...blestemata de vacanta în care trebuia sa fim toti sase si care era o surpriza pentru iubita mea.
Alex parca ma abandonase...nu fusese nici macar o zi la spital,stiam ca nu i-a convenit relatia mea cu Ioana pentru ca el o vroia...dar cel putin putea sa fie pentru mine.

In seara aia ne-am certat...nu stiu ce avusese în cap sa imi stearga mesajul de la Ioana si sa nu imi spuna.
'Hai frate ca vroiam doar sa te distrezi...fara deranj...cu ea stai zilnic.'
Ii dadusem si un pumn si plecase în graba.Eu am ramas cu Tibi si Bogdan sa ma linistesc ,el a plecat si nu s-a mai intors.
Cand am ajuns acasa nu era si nici cheia de la apartamentul Ioanei nu am gasit-o asa ca am hotarât sa fac un dus rapid inainte sa plec.M-am ciocnit de el cand am vrut sa ies,era mai beat de cât plecase din club si am mai ramas sa nu i se faca rau.Tibi imi spusese ca a dus-o pe Ioana acasa.
Aproape de zori zilei m-am dus la ea dar nu mi-a raspuns.Am tot asteptat ceasuri bune in fata usii dar nici o miscare asa ca am presupus ca doarme si telefonul este pe vibratii.
Cand m-am intors ea disparuse iar usa era deschisa...ceva ciudat...asa ca am plecat sa o caut.Ploaia se intetise si nici urma de Ioana.
Cand într-un final o zaresc stând în mijlocul strazi unda fleasca sub torentiala ce cadea din cer ,totul a inceput sa se deruleze ca un film stricat.Am strigat dar nu m-a auzit iar incercarea mea de a ajunge inaintea celui ce a lovit-o era supraomeneasca...nu am reusit.Eram îngrozit si disperat când am vazut-o zacând pe asfalt inca constienta dar nu pentru mult timp.Ochii ei sau închis si din clipa aia a inceput si visul meu urât.

Hei cum esti ,cum mai este ea?!...ma intreaba Ela strângându-ma in brate...S-a mai intamplat ceva de ieri?!

Nu...parca doarme si nici in ruptul capului nu vrea sa se trezeasca...ii zic cu lacrimi in ochi.

Ai mai incercat sa-i vorbesti?!...sunt sigura ca aude,a reactionat atunci când am strigat-o pe Naty...Emil e in viata si e acolo,trebuia sa luptam pentru ea si noi...ma incurajaza Ela.

Fiecare ora care trece ma rog sa imi de-a un semn...nu stiu ce sa ii mai spun...ii povestesc despre noi,o strig,o imbratisez dar nimic...Mi-e frica Ela...mi-e al naibi de frica sa nu o pierd.

Nu se va intampla asta niciodata...Ioana e o învingatoare...lupta pentru viata ei...o sa vezi...nu pleaca,nu ne paraseste...si sfârsim amândoi în suspine si lacrimi amare ce ne uda fata.

....

Parintii Ioanei nu ma doreau in preajma ei.Mi-au spus ca sunt un copil care i-a luat mintile si probabil din cauza mea a decurs la acest gest.Am incercat sa le explic ca nu poate fi vorba de o sinucidere,chiar daca timpul fusese scurt o cunosteam destul de bine,stiam cât iubea viata ei si stiam cât ma iubea pe mine.
Asa ca nu imi ramânea decât sa evit întalnirea cu ei pana când Ioana se va trezi si isi vor da seama ca sunt altfel decât ei tind sa creada.

Buna seara doama Gabriela...i se adreseaza Ela când mama iubitei mele se apropie de noi.

Buna fata...îi raspunde ea uitându-se peste umarul ei la mine in timp ce o imbratisaza.

Tu de ce mai esti inca aici?!...ma întreaba putin cam rastit.

Pentru ca aici imi este locul doamna...ii spun fara sa stau pe gânduri,chiar nu imi pasa daca ma credea obraznic.

Ridica o spânceana si deschide gura pentru a mai adauga ceva dar tatal Ioanei se apropie.Era un domn de vreo 40 si ceva de ani cu par saten si ochii exact ca ai ficei lui.Probabil ca iubita mea ii mostenise toleranta si bunatatea...ceea ce nu puteam sa zic de viitoarea mea soacra.

Lasa copilul în pace Gabi,e liber sa stea unde vrea si poate sa astepte cât ii doreste inima...este loc public...si vorbele lui îmi dau curaj.

Ea pufneste nemultumita apoi se intoarce cu spatele si porneste spre salonul unde dormea adânc printesa mea.El îmi zâmbeste si ma bate pe umar.Îi întorc si eu zâmbetul.

Nu este femeie rea...doar ca trece printr-o perioada grea...stii si tu cum e....si îi dau aprobator din cap oftând.

Nici in seara asta nu puteam sa ramân aici,nici în apartamentul ei nu ma duceam pentru ca nu stiam ce gânduri au parinti ei.Ela ma priveste si imi citeste durerea pe chip.

Du-te acasa Emil,voi ramâne eu si daca se va întampla ceva te sun imediat.

Te rog Ela,nu conteaza ora...te rog sa o faci...

Conteaza pe mine prietene.

Cred ca era prima data când Ela imi spusese asta.Stiam ca nu a vazut cu ochi buni relatia noastra la început dar acum si ea si Naty,inclusiv Bogdam ma vedeau ca pe unul din grupul lor.Faceam parte din familie,acum doar Ioana trebuia sa o întregeasca.