Vieți distruse

Prea devreme...NU...e prea tarziu

Emil

Fierbeam....stiam ca altul o atinge în fiecare zi iar eu nu mai îndrazneam sa o fac.Uitasem si cum arata...nu ma lasa sa o privesc dezbracata si nu o mai faceam decât pe furiş...nu vroiam sa se simta mai complexata de cat devenise.De fiecare data cand o bagam la dus ma punea sa ies afara,iar cand o scoteam trebuia sa îi arunc prosopul mai întai.Se chinuia sa se îmbrace singura desi eram la doi pasi de ea asteptând bineînteles cu spatele.Imi era dor de toate noptile fierbinti de sub dus si de felul cum îi placea sa stea goala în fata mea...acum totul disparuse.
Eu o vedeam la fel de sexy si atragatoare chiar daca nu îsi putea misca picioarele si mereu îi reaminteam.O iubeam mai mult cu fiecare secunda ce trecea si devenisem prea gelos.
Imi era pofta de pielea ei si jinduiam dupa corpul si parfumul ei sa îl adumec în timp ce o sarutam din cap pana în picioare.Nu ma mai bucurasem sa îi simt gustul de atâta timp si nu aveam curajul sa îi zic iar el o avea mereu în bratele lui,sub palmele lui...

.....

Certurile stupide cu Emy din ultima vreme ma afectau enorm.Nu mai progresam deloc si nici nu ma straduiam.
Nu îi întelegeam idicnarea...vroia sa ma fac bine sau nu vroia?!
Serile noastre se încheiau doar cu discutii ironice si tensionate despre ce am facut eu,pe unde m-a mai atins terapeutul si ce am mai simtit de parca faceam asta din placere.De ceva timp le evitam spunându-i ca sunt obosita dar si asta îl nemultumea.Tensiunea dintre noi crestea si stiam ca va exploda cat de curand.
Nu puteam sa îl evit la nesfarsit iar pe capul meu se afla si presiunea începerii noului an.

Vara era aproape de sfârsit iar toamna timpurie se instalase.Vremea se racorise,pana si afara atmosfera era ciudata,ba iesea soarele,ba ploua.
Stateam la fereastra si priveam în gol,capul îmi era ocupat cu atatea ganduri care nu îmi dadeau pace de multe nopti.
O luna si jumatate de terapie si doar mici furnicaturi...atat.Incepeam sa îmi pierd speranta si rabdarea iar Emy ma demoraliza si mai tare.Doar Dani era cel care ma sustinea încontinuare.

-La ce te gândesti?!...ma întreaba în timp ce iesea din bae pe jumatate dezbracat.

Ma întorc sa îl privesc,mi-as fi dorit sa îmi plimb mâinile pe trupul lui încins de apa fierbinte si picurat cu stropi care se raceau si îi faceau pielea sa se zbârleasca,sa ma înfruct cu buzele lui dulci si sa îi trezesc simturile...dar nu îl mai atrageam.Renuntase de mult sa ma mai vada ca pe o partida buna,nu facea nici un pas...si daca lui nu îi mai pasa,mie de ce sa îmi pese?!
Mi-as fi dorit sa vina,sa ma cuprinda în brate si sa ma arunce pe pat,sa îmi exploreze fiecare curba cu gura lui flamânda cândva...dar totul se stinsese de mult.
Imi alung gândul si îmi întorc din nou privirea spre geamul de sticla fara sa îi raspund,stateam si îi priveam reflexia în el.

Il iubeam si mai mult dar ma simteam dezamagita...încet în sufletul meu se înfiripa sentimentul de îndoiala si neputinta.Stiam ca vor veni vremuri grele si oricine mi-l putea lua de sub nas.Nu mai eram în stare sa îl pastrez...ce îi puteam eu oferi?!...nimic,în schimb alta îi putea da tot ceea ce el ar visa.

-Te-am intrebat la ce te gândesti?!...repeta el întrebarea aproape de urechea mea.

-La nimic special...încerc sa evit raspunsul.

-Ioana nu esti bine deloc...esti prea abatuta în ultima vreme.

-Vai...ti-ai dat tu seama...zic ironic.

Subiectul asta îmi dadea o stare de nervozitate si nu vroiam sa îl discut asa ca pun mana pe rotile scaunului si ma indepartez.

-Ce naiba e asta?!...îmi spune furios.

-Tu sa îmi spui...rabufnesc eu...Nu te-ai mai atins de mine de nu stiu cand desi dormim în acelas pat si împartim aceeasi casa,stiu sunt invalida dar asta nu înseamna ca nu am dorinte.Mereu te intereseaza unde si cand sunt pipaita de terapeut...ei bine daca ti mortis sa afli stai langa mine,pazeste-ma...sa nu cumva sa îmi provoace vreun orgasm fara sa stii tu.

-Ajunge...striga la mine lovind cu pumnul in comoda si facându-ma sa tresar.

Din doi pasi ajunge langa mine si se pune în genunchi luându-mi mânile între ale lui dar le retrag iar el se uit la mine mirat.

-Iarta-ma te rog...nu fi fraiera stii bine ca te doresc la fel de tare ca la început.

-Daaa...dar ti-e greu sa îmi desparti singur picioarele...Gata Emy chiar nu mai avem ce sa vorbim,e în zadar,mai bine pleci si ma lasi dracu în pace...zic încercând cu greu sa îmi tin lacrimile în frâu.

-Asta vrei?!...ma întreaba uitându-se pierdut în ochii mei.

Cum naiba sa vreau asta,nu as fi vrut-o în veci dar nu mai puteam sa traiesc asa.Nu stiu daca era prea devreme sa fac o alegere necugetata dar...

-Da...îi spun lasându-mi capul în jos.

Se ridica si cu pasi înceti îsi face drum spre iesire.Ii era atat de usor sa plece...se pare ca totuş asta îsi dorea si el...

....

Emil

Nu mai puteam sa îi fac fata situatiei.Trebuia sa o las sa se linisteasca.Nervii ma faceau sa explodez si greseam cu fiecare cuvânt sau gest...
Trebuia sa fac ceva sa ma calmez asa ca am hotarât sa plec pe moment...daca tot asta îsi dorea...
Nu era prima data cand ma gonea,poate nu ma mai iubea desi eu mi-as fi scos inima din piept pentru ea si cu fiecare pas ma rupeam în bucati stiind ca o las singura...ce era de facut?!

Cand închid usa în urma mea lacrimile deja mi se rostogoleau pe obraji.Sufeream si stiam ca si ea suferea...ce se întampla cu noi,de ce nu mai putem fi la fel...unde se pierduse iubita mea,unde gresisem eu?! ...erau întrebari la care nu gaseam nici un raspuns.

Prapastia dintre noi se formase si se adâncea cu fiecare clipa în care ne certam.Ma temeam ca e prea tarziu sa mai ajung la ea.O pierdeam, de asta eram constient chiar daca nu voiam asta.