Vieți distruse

Cu gandul la EA

Emil

Eram agitat si nerabdator...prima zi de cursuri mi-o va aduce si pe Ioana.Abea asteptam sa o vad...imi era atat de dor.
Nu ne-am mai vorbit si nu ne-am vazut din ziua aceea dar gandul mi-a stat numai la ea.
Ma ocupa tot,o am in inima,in suflet si in vise...nu am putut si nici nu am vrut sa o scot.

Inca de cand am intrat in campus mi-am aruncat privirea peste tot dar nu am zarit-o nicaieri.Incepusem devreme asa ca am lasat totul pe seama asta,poate o voi intâlni la cantina in pauza de pranz.Era imposibil sa nu isi faca aparitia.
O cunosteam prea bine si cu siguranta nu ar fi renuntat...mai ales la scoala.

Ela si Naty stateau la masa lor acompaniate de prietenul meu Vlad si Bogdan care probabil era in vizita.
Imi fac loc prin multime si ma apropi de ei dupa ce trec pe la bufet sa iau ceva de baut.

Buna...ma saluta fetele.

Buna...le raspund si eu.

Dau noroc cu baieti si ma asez tacut la masa.Nu stiam de ce Ioana inca nu era aici.

Cum esti?!...rupe tacerea Ela.

Sunt bune...multumesc.

Mi se parea destul de ciudata intrebarea,cu siguranta ele stiau mai mult decat stiam eu asa ca nu mai stau pe ganduri si intreb.

Nu o vad pe Ioana ,ea cum mai este?!

Ela se schimba la fata iar Naty îsi ridica mâinile la gura.Inima incepe sa mi-o i-a la galop si aveam o presimtire stranie.

Nu ti-a zis ca nu mai vine?!...ma intreaba Naty direct.

Ca nu mai vine unde?!Sa nu zici ca a renuntat?!...incep sa ma agit eu.

Nu putea sa faca una ca asta.Ma ridic de la masa hotarât sa plec si sa o aduc aici cu forta...nu putea din cauza unei tampeni sau a mea sa renunte la ultimul an.
Ela ma prinde de mana si ma fixeaza cu privirea.

Ioana a plecat...

Totul incepe sa se auda cu ecou si capul imi vâjâie.Senzatia de vârtej ma face sa ma asez la loc.

Cum a plecat,unde?!...intreb disperat cand ma dezmeticesc.

Este la un centru de recuperare in afara orasului...calmeaza-te se afla pe mâini bune si Dani terapeutul este cu ea...incearca Naty sa ma linisteasca.

Dar nu facuse decat sa imi puna sare pe rana,mai ales cand stiam ca el este cu ea.Simteam cum imi fierbe sangele in vene doar gandindu-ma cum are el norocul sa o vada in fiecare zi si sa ii fie aproape in locul meu.
Ma daduse la o parte si plecase asa pur si simplu fara macar sa ma anunte,sa îmi dea un mesaj, sa ne luam ramas bun...asta începuse sa ma duara cel mai tare.

.....

Cea mai lunga zi din viata mea luase sfârsit.Ma simteam ca naiba si nu mi-a stat capul la nimic.
Vroiam sa ajung cat mai repede in camera caminului si sa ma asez in pat da stiam ca drumul pana acolo va trece prin fata apartamentului ei.

Cu un nod in gât ma opresc...pipaiam cheia ce inca imi statea in buzunar.
Imi iau inima in dinti si urc treptele ce duceau spre intrare.Mai aveam cateva lucruri asa ca intru cu gândul sa le strâng si sa las cheia in cutia postala la plecare.

Mirosul ei ma izbeste inca de când deschid usa,ma descalt si incep sa ma plimb nostalgic prin fiecare incapere.
Lacrimile imi ardeau obraji când imi aminteam de zilele noastre frumoase,de veselia ei,de râsul cristalin atunci când ziceam o gluma proasta...doar ea le intelegea mereu si acum totu era pustiu.
Imi trec degetele peste peretele de care ii lipeam corpul incins si o sarutam cu atâta pasiune,pe comoda unde o iubisem cu patima cândva.
Totul era la fel,pe noptiera inca se afla poza cu noi doi culcata.O ridic si o privesc,avea urme de lacrimi uscate pe geamul ce o acoperea.

Offf iubita mea...de ce ai ales sa pleci...zic ca pentru mine cu tristete.

O asez la loc cum statea odinioara atunci cand mototoleam cearsafurile si ne imbatam cu dragoste pana in zori si ne trezeam imbratisati iar buzele ei dulci le gustam la prima ora a diminetii.
Nu imi mai venea sa iau nimic,vroiam ca totul sa se conserve si timpul sa ramâna in loc...sa o aud intrând pe usa si sa ma intrebe ce caut...sa alerg spre ea si sa o strâng in brate...dar iubita mea nu mai era aici.
O piatra grea mi se pusese pe suflet si simteam cum ramân fara aer asa ca ma grabesc sa ies dintre peretii care au fost martorii iubirii dar care acum se strângeau in jurul meu.

Trag hanoracul ce se afla inca in cuier si ies.Inchid usa si arunc cheia grabit in cutie.Aveam nevoie sa evadez,sa imi limpezesc gândirea...simteam cum clachez.
Il indes in rucsac si grabesc pasul sa ma indepartez cat mai mult.
Nici nu mi-am dat seama ca incepusem sa alerg.
Eram zguduit de situatie si mintea imi era in ceata.Intru in camera mea si ma prabusesc in pat.
Prea mult...imdurasem prea multe pentru o zi dar asta nu ma impiedica sa stau cu gandul la ea...si sa mai sper.

....

Ma trezesc buimac dar cu un zâmbet larg dupa câteva ore.Somnul ma luase prin surprindere si o visasem.
Inca ii simteam gustul pielii pe buze atunci cand i-am sarutat tatuajul.
O idee imi rasare in cap asa ca sar din pat ,scot hanoracul din rucsac si il trag pe mine,apoi ma grabesc la baie sa ma inviorez.
Cand dau sa ies ma izbesc de Vlad.

Hei frate unde fugi asa?!

Am putina treaba...ma intorc imediat.

S-a intors Ioana?!...ma intreaba vazându-ma atât de entuziasmat.

Nu...dar se va intoarce...ii spun in timp ce ma indepartam pe coridor.

Nu stiu de ce dar eram sigur de asta.