Vieți distruse

Cu gandul la EA

Emil

Eram agitat si nerabdator...prima zi de cursuri mi-o va aduce si pe Ioana.Abea asteptam sa o vad...îmi era atat de dor.
Nu ne-am mai vorbit si nu ne-am vazut din ziua aceea dar gandul mi-a stat numai la ea.
Ma ocupa tot,o am în inima,î suflet si în vise...nu am putut si nici nu am vrut sa o scot.

Inca de cand am intrat în campus mi-am aruncat privirea peste tot dar nu am zarit-o nicaieri.Incepusem devreme asa ca am lasat totul pe seama asta,poate o voi întâlni la cantina în pauza de pranz.Era imposibil sa nu îsi faca aparitia.
O cunosteam prea bine si cu siguranta nu ar fi renuntat...mai ales la scoala.

Ela si Naty stateau la masa lor acompaniate de prietenul meu Vlad si Bogdan care probabil era în vizita pe aici.
Imi fac loc prin multime si ma apropi de ei dupa ce trec pe la bufet sa iau ceva de baut.

-Buna...ma saluta fetele.

-Buna...le raspund si eu.

Dau noroc cu baieti si ma asez tacut la masa.Nu stiam de ce Ioana înca nu era aici.

-Cum esti?!...rupe tacerea Ela.

-Sunt bune...multumesc.

Mi se parea destul de ciudata întrebarea,cu siguranta ele stiau mai mult decat stiam eu asa ca nu mai stau pe ganduri si întreb.

-Nu o vad pe Ioana ,ea cum mai este?!

Ela se schimba la fata iar Naty îsi ridica mâinile la gura.Inima începe sa îmi bubuie în piept si un nod mi se ridica în gât.Aveam o presimtire stranie.

-Nu ti-a zis ca nu mai vine?!...ma întreaba Naty direct.

-Ca nu mai vine unde?!Sa nu zici ca a renuntat?!...încep sa ma agit eu.

Nu putea sa faca una ca asta.Ma ridic de la masa hotarât sa plec si sa o aduc aici cu forta...nu putea din cauza unei tampeni sau a mea sa renunte la ultimul an.
Ela ma prinde de mana si ma fixeaza cu privirea.

-Ioana a plecat...

Totul începe sa se auda cu ecou si capul îmi vâjâie.Senzatia de vârtej ma face sa ma asez la loc.

-Cum a plecat,unde?!...zic cu disperare în glas cand ma dezmeticesc.

-Este la un centru de recuperare în afara orasului...calmeaza-te se afla pe mâini bune si Dani terapeutul ei este cu ea...încearca Naty sa ma linisteasca.

Dar nu facuse decat sa puna si mai tare sare pe rana,mai ales cand stiam ca el este cu ea.Simteam cum îmi fierbe sangele în vene doar gandindu-ma cum are el norocul sa o vada în fiecare zi si sa îi fie aproape în locul meu.
Ma daduse la o parte si plecase asa pur si simplu fara macar sa ma anunte,sa îmi dea un mesaj, sa ne luam ramas bun...asta începuse sa ma duara cel mai tare.

.....

Cea mai lunga zi din viata mea luase sfârsit.Ma simteam ca naiba si nu mi-a stat capul la nimic.
Vroiam sa ajung cat mai repede în camera caminului si sa ma asez în pat da stiam ca drumul pana acolo va trece prin fata apartamentului ei.

Cu un nod în gât ma opresc...pipăi cheia ce înca statea în buzunarul hanoracului.
Imi iau inima în dinti si urc treptele ce duceau spre intrare.Mai aveam cateva lucruri asa ca intru cu gândul sa le strâng si sa las cheia în cutia postala la plecare.

Mirosul ei ma izbeste înca de când deschid usa,ma descalt si încep sa ma plimb nostalgic prin fiecare încapere.
Lacrimile îmi ard obraji doar când îmi amintesc de zilele noastre frumoase,de veselia ei,de râsul cristalin atunci când ziceam o gluma proasta...doar ea le întelegea mereu si acum totu era pustiu.
Imi trec degetele peste peretele de care îi lipeam corpul încins si o sarutam cu atâta pasiune,pe comoda unde o iubisem cu patima cândva.
Totul era la fel,pe noptiera înca se afla poza cu noi doi culcata.O ridic si o privesc,avea urme de lacrimi uscate pe geamul de sticla ce o acoperea.

-Offf iubita mea...de ce ai ales sa pleci...zic ca pentru mine cu tristete.

O asez la loc cum statea odinioara atunci cand mototoleam cearsafurile si ne îmbatam cu dragoste pana în zori si ne trezeam îmbratisati iar buzele ei dulci le gustam la prima ora a diminetii.
Nu îmi mai venea sa iau nimic,voiam ca totul sa se conserve si timpul sa ramâna în loc...sa o aud intrând pe usa si sa ma întrebe ce caut aici...sa alerg spre ea si sa o strâng în brate ca sa ma întregesc...însa iubita mea nu mai era aici.
O piatra grea mi se pune pe suflet si simteam cum ramân fara aer asa ca ma grabesc sa ies dintre peretii care au fost martorii iubirii dar care acum se strângeau în jurul meu luându-mi aerul.

Trag hanoracul ce se afla înca în cuier si ies.Inchid usa si arunc cheia grabit în cutie.Aveam nevoie sa evadez,sa îmi limpezesc gândirea...simteam cum clachez.
Il indes în rucsac si grabesc pasul sa ma îndepartez cat mai mult.
Nici nu mi-am dat seama ca începusem sa alerg.
Eram zguduit de situatie si mintea îmi era în ceata.Intru în camera mea si ma prabusesc pe pat.
Prea mult...îmdurasem prea multe pentru o zi dar asta nu ma împiedica sa stau cu gandul la ea...si sa mai sper.

....

Ma trezesc buimac dar cu un zâmbet larg dupa câteva ore.Somnul ma luase prin surprindere si o visasem.
Inca îi simteam gustul pielii pe buze atunci cand i-am sarutat tatuajul.
O idee îmi rasare în cap asa ca sar din pat ,scot hanoracul din rucsac si îl trag pe mine,apoi ma grabesc la baie sa ma inviorez.
Cand dau sa ies ma izbesc de Vlad.

-Hei frate unde fugi asa?!

-Am putina treaba...ma întorc imediat.

-S-a intors Ioana?!...ma întreaba vazându-ma atât de entuziasmat.

-Nu...dar se va întoarce...îi spun în timp ce ma îndepartam pe coridor.

Nu stiu de ce dar eram sigur de asta.