Vieți distruse

Ciudat...

Emil

Atât de liniste,doar vântul de afara vuia cu zgomot.De aseara începuse viscolul,eu stateam înca în pat la caldura sub asternuturile pufoase desi era aptoape ora 13:00.Ascultam urgia de afara si nu aveam de gând sa-mi parasesc culcusul prea curând.Ma tenta o cafea fierbinte de la cantina dar aveam sa trec iar prin fata apartamentului gol.
Daca as fi putut sa îl ocolesc cumva mi-ar fi fost mult mai usor dar de fiecare data cand treceam nu puteam sa îmi stapânesc golul din stomac si sa nu ma opresc sa privesc ferestrele întunecate.

Într-un final îmi fac curaj si ma ridic din patul primitor ,cu regret.Vlad nu aparea asa ca puteam sa astept mult si bine mult râvnita cafea.Venise ieri în treacat sa se schimbe,de cand luasem vacanta aproape ca se mutase în camera lui Naty...ma abandonase definitiv.
Si mie îmi era dor de apartament,mai ca regretam decizia de a lasa cheia în cutia cu scrisori...si de iubita mea îmi era atât de dor...gandul îmi statea tot timpul la ea.O visam de multe ori si ma suparam pe mine atunci când ma trezeam..as mai fi vrut sa dorm,sa apuc sa o sarut...sa îi vorbesc si să-i marturisesc cât de mult o iubesc înca.
Dar zori zilei mi-o furau mereu si prapastia din suflet mi se adâncea.

Cât sa mai rezist?!...ar trebui sa îi ascult sfatul si sa o uit,sa mi-o scot din inima dar îmi e imposibil...Oftez din nou..Macar voi încerca...Da asa voi face,cred ca e timpul sa trec mai departe...îmi propun.O voi suna pe fata de la echipa de majorete sa vina la cantina,poate reusesc macar sa îmi mai ocup mintea si timpul cu altceva chiar daca nu prea mi-e pe plac tipa.Sau mai bine îi spun sa vina la mine...Nu...mai bine la o cafea...ma dezmeticesc repede..... sau poate o invit în oras la o cafea dar asta dupa ce o beau eu linistit si singur pe prima.

Nici nu stiu daca voi suporta ideea sa am o alta fata langa mine sau în brate...dar voi vedea,voi afla...poate ma voi obisnui daca Ioana nu se mai întoarce niciodata.
Probabil o fi deja fericita in bratele sexy terapeutului...de multe ori m-am gandit la asta,cum o saruta si o alinta în locul meu,cum o are toata doar pentru el...aproape ca sunt masochist facându-mi gânduri negre singur.
Dar oare cum s-o simti el atunci când îi atinge pielea cu gura si da de initiala numelui meu?!
Un rânjet triunfator îmi strabate fata atunci când îmi amintesc ca am însemnat si eu ceva...poate chiar mai mult decât înseamna el.

Incalt lenes bocancii dupa ce trag blugi pe mine.Vad hanoracul în cuier desi acum cateva zile cand am dat de el l-am îndesat în dulap.Ciudat nu îmi amintesc sa îl fi scos dar poate ca Vlad la purtat el.
Era preferatul meu dar încercam sa nu îl mai port de cand îmi aducea doar vesti proaste.Însa azi nu îl mai ocoles si îi iau pe mine si asa era singurul la îndemâna.Imi pun gluga în cap si geaca peste sa pot înfrunta cei câtiva zeci de metri pâna la cantina.

Gerul de afara ma loveste din plin iar aerul tare si rece îmi intra pe nari,aproape ca îmi simt plamâni înghețând. Ninsoarea viscolita îmi biciuie fata...De ce nu am ramas eu în casa si m-am aventurat în Narnia?!...ma întreb in sinea mea regretând decizia luata.Proasta alegere sa iau tocmai geaca fara buzunare.Imi frec mâinile si le suflu cu aer cald apoi le îndes în buzunarele hanoracului.Simt ceva rece de metal în cel din dreaprta.Stiam sigur ca nu mai am nimic în el,dar poate Vlad si-a uitat cheia.
O scot si o privesc cu ochii mari.

-Ce dracu?!...Asta de unde a mai aparut.. zic cu voce tare tinând în mâna cheia de la apartamentul Ioanei.

Totul era atât de straniu...doar o lasasem în cutia postala,nu avea nimeni cum sa o scoata de acolo pentru ca nimeni nu stia de ea...doar daca...
Maresc pasul tinând piept viscolului,inima îmi batea cu putere din piept.Cand ajung în dreptul usii tremuram si nu de frig...o deschid si intru mai ceva ca vântul de afara.

-Ioana,iubito...strig dar nici un raspuns.

Inaintez cu pasi mici si cu un gol mare în stomac...Izul parfumului ei ma ademeneste.
Ciudat...era cald în încapere iar mirosul parea atât de proaspat dar apartamentul nu arata ca ar fi fost din nou locuit...totul era exact cum eu l-am lasat.

Cu dezamagire în suflet regret ca am intrat...nu îmi pot face mai mult rau rascolind amintiri asa ca nu mai înaintez,ma rasucesc pe calcâie si sper sa am puterea sa nu ma mai întorc niciodata.In holul ce ducea spre iesire mai privesc înca o data peste umar.Va fi pentru ultima oara îmi jur în gând si dau sa pun mâna pe clanta când o voce ma opreste.

-Iubitule....

Inghet si simt cum pielea mi se zbârleste pe sub haine la auzul acestui glas.Scutur din cap crezând ca este doar în închipuirea mea dar vocea ma striga din nou.
Ma apropi putin de peretele ce despartea holul de living si îl ating cu mâna.Vroiam sa fiu sigur ca nu visez.

-DA iubitule sunt aici...m-am întors la tine,poti sa vi...

Si ma grabesc sa vad daca totul e real...si este.Ea statea în picioare si se uita la mine cu ochii stralucindu-i de la lacrimile ce stateau sa îi cada pe obraji.
Nu îmi venea sa cred si parca nu mai reactionam.Ramasesem ca o statuie de piatra pe loc si o priveam.
Îmi întinde o mâna chemându-ma la ea si ma duc sa i-o prind...parea ca o naluc si nu vroiam ca în urmatoarea secunda sa se evapore ca un fum de tigara.
Abea atunci când o trag în bratele mele si îi simt caldura buzelor îmi dau seama ca e aici si e a mea.

Inimile noastre bat din nou împreuna cântându-si acelas cântec frumos.Ioana s-a întirs la mine si e doar a mea.