Vieți distruse

Ciudat...

Emil

Atât de liniste,doar vântul de afara vuia cu zgomot.De aseara incepuse viscolul,eu stateam inca in pat la caldura sub asternuturile pufoase desi era aptoape ora 13:00.Ascultam urgia de afara si nu aveam de gând sa-mi parasesc culcusul prea curând.Ma tenta o cafea fierbinte de la cantina dar aveam sa trec iar prin fata apartamentului gol.
Daca as fi putut sa il ocolesc cumva mi-ar fi fost mult mai usor dar de fiecare data cand treceam nu puteam sa imi stapânesc golul din stomac si sa nu ma opresc sa privesc ferestrele intunecate.

Într-un final imi fac curaj si ma ridic din patul primitor cu regret.Vlad nu aparea asa ca puteam sa astept mult si bine mult râvnita cafea.Venise ieri in treacat sa se schimbe,de cand luasem vacanta aproape ca se mutase in camera lui Naty...ma abandonase definitiv.
Si mie imi era dor de apartament,mai ca regretam decizia de a lasa cheia in cutia cu scrisori...si de iubita mea imi era atât de dor...gandul imi statea tot timpul la ea.O visam de multe ori si ma suparam pe mine atunci când ma trezeam..as mai fi vrut sa dorm,sa apuc sa o sarut...sa ii vorbesc si sa ii marturisesc cât de mult o iubesc înca.
Dar zori zilei mi-o furau mereu si prapastia din suflet mi se adâncea.

Cât sa mai rezist?!...ar trebui sa îi ascult sfatul si sa o uit,sa mi-o scot din inima dar imi e imposibil...Offf...Macar voi încerca...Da asa voi face,cred ca e timpul sa trec mai departe...imi propun eu.O voi suna pe fata de la echipa de majorete sa vina la cantina,poate reusesc macar sa imi mai ocup mintea si timpul cu altceva chiar daca nu prea imi place tipa.Sau mai bine îi spun sa vina la mine...Nu...mai bine la o cafea...ma dezmeticesc repede..... sau poate o invit in oras dupa ce o beau eu linistit si singur pe prima.

Nici nu stiam daca suportam ideea sa am o alta fata langa mine sau in brate...dar voi vedea,voi afla...poate ma voi obisnui daca Ioana nu se mai intoarce.
Probabil o fi deja fericita in bratele sexy terapeutului...de multe ori ma gandesc la asta,cum o saruta si o alinta in locul meu,cum o are toata doar pentru el...aproape ca sunt masochist facându-mi gânduri negre singur.
Dar oare cum s-o simti el atunci când îi atinge pielea cu gura si da de initiala numelui meu?!
Un rânjet triunfator îmi strabate fata atunci când îmi amintesc ca am insemnat si eu ceva...poate chiar mai mult decât înseamna el.

Incalt lenes bocancii dupa ce trag blugi pe mine.Vad hanoracul în cuier desi acum cateva zile cand am dat de el l-am indesat în dulap.Ciudat nu imi amintesc sa il fi scos.
Era preferatul meu dar incetasem sa il mai port de cand imi aducea doar vesti proaste.Azi nu il mai ocoles si îi iau pe mine si asa era singurul la îndemâna.Imi pun gluga în cap si geaca peste sa pot infrunta cei câtiva zeci de metri pâna la cantina.

Gerul de afara ma loveste din plin iar aerul tare si rece imi intra pe nari,aproape ca imi simt plamâni inghetati. Ninsoarea viscolita imi biciuie fata...De ce nu am ramas eu in casa?!...ma intreb in sinea mea regretând decizia luata.Proasta alegere sa iau tocmai geaca fara buzunare.Imi frec mâinile si le suflu cu aer cald apoi le indes în buzunarele hanoracului.Simt ceva rece de metal in cel din dreaprta.Stiam sigur ca nu mai aveam nimic in el...poate l-a purtat Vlad si si-a uitat cheia
O scot si o privesc cu ochii mari.

Ce dracu?!...Asta de unde a mai aparut...imi zic eu tinând în mâna cheia de la apartamentul Ioanei.

Totul era atât de straniu...doar o lasasem in cutie,nu avea nimeni cum sa o scoata de acolo pentru ca nimeni nu stia de ea...doar daca...
Maresc pasul tinând piept viscolului,inima imi batea sa imi sara din piept.Cand ajung in fata usii tremuram si nu de frig...o deschid si intru mai ceva ca vântul de afara.

Ioana,iubito...o strig dar nimic.

Inaintez cu pasi mici si cu un gol mare in stomac...Izul parfumului ei ma ademeneste.
Ciudat...era cald in incapere iar mirosul parea atât de proaspat dar apartamentul nu arata ca ar fi fost din nou locuit...totul era exact cum eu l-am lasat.

Cu dezamagire in suflet regret ca am intrat...nu imi pot face mai mult rau rascolind amintiri.Nu mai inaintez sunt gata sa ma intorc si sa plec pentru totdeauna.In holul ce ducea spre iesire mai privesc o data peste umar.Va fi pentru ultima data imi jur eu si dau sa pun mâna pe clanta când o voce ma opreste.

Iubitule....

Inghet si simt cum pielea mi se zbârleste pe sub haine la auzul acestui glas.Scutur din cap crezând ca este doar in inchipuirea mea dar vocea ma striga din nou.
Ma apropi putin de peretele ce despartea holul de living si îl ating cu mâna.Vroiam sa fiu sigur ca nu visez.

DA iubitule sunt aici...m-am întors la tine,poti sa vi...

Si ma grabesc sa vad daca totul e real...si este.Statea in picioare si se uita la mine cu ochii stralucindu-i de la lacrimile ce stateau sa îi cada pe obraji.
Nu imi venea sa cred si parca nu mai reactionam.Ramasesem ca o stana de piatra pe loc si o priveam.
Îmi întinde o mâna chemându-ma la ea si ma duc sa i-o prind...parea ca o naluc si nu vroiam ca in urmatoarea secunda sa se evapore ca un fum de tigara.
Abea atunci când o trag în bratele mele si ii simt caldura buzelor imi dau seama ca e aici si e a mea.

Inimile noastre bateau din nou împreuna cântându-si acelas cântec frumos.