Vieți distruse

De ce?!

O voce ma cheama din nou.Mergeam pe plaja iar nisipul fin imi mângâia talpile la apus.
Vroiam sa ajung cât mai aproape dar sunetul se tot departa...Alergam acum...alergam spre glasul care ma chema...însa nu reuseam sa ajung, sa înteleg ce-mi sopteste.

Marea devenise agitata si ma speria iar valurile parca vroiau sa ma înghita.
Ma împiedic,dar cineva ma prinde înainte sa cad...cine era el?!nu îl cunosteam...ba da, îmi amintesc.
E cel ce mi-a furat viata...e Alex.Ma departez îngrozita târându-ma pe nisip iar şantul ce se adânceste în urma mea se umple cu apa înspumata.El nu ma urmeaza,ramasese pe loc nu se mai misca.
Un val îmi izbeste pieptul luându-mi respiratia si simt ca ma sufoc...ma trage o data cu el în apa învolburata.
O mâna întinsa ma scoate afara,era mâna lui...ma salva...dupa ce ma lasase sa mor...ma salva.

Ma trage în bratele lui si imi mângâie fata,îl simt...Un 'Te iubesc' ragusit imi inunda timpanele...apoi o multime de cuvinte pe care nu le mai înteleg mi se plimba prin cap...'Îmi pare rau'...'Nu ai fost a mea niciodat' 'Am gresit'....se aud ca un ecou...Ametesc...totul în jurul meu ma face sa ametesc iar el dispare...se evapora exact ca nisipul de sub picioare mele.Mie greata...îmi vine sa vars...ma ridic...

Alexxxxx...strig iar ochii îmi sunt izbiti de o lumina puternica.Totul era atât de alb în jurul meu.
Trag tare aer în piept si simt cum ma doare.Privesc fara directie si nu îmi dau seama unde sunt.Mâinile îmi sunt pline de fire si pieptul la fel.Eram la spital...dar de ce?!....accidentul.

Emy era langa mine...Când aparuse,era aici?!...eram bulversata si ma simteam epuizata.Ameteala ma face sa ma asez la loc.

Gata iubita mea...o sa fie bine...încearca sa ma linisteasca...Un doctor...mai striga cu disperare cand vede ca sunt aproape de lesin.

Barbatul în halat alb îsi face aparitia imediat alaturi de o femeie a carui voce o cunosteam.

Linisteste-te...imi spune ea...incearca sa respiri normal...inspira si expira,hai frumoasa te va ajuta sa iti revi.

Ii urmez sfatul si parca ma mai calmez.Doctorul înca ma privea fara sa intervina.Cand eram în totalitate linistita se apropie si el,ma examineaza fara sa spuna nimic dar tacerea lui ma apasa.Cand ajunge în dreptul picioarelor fata i se schimba.

Ce s-a întamplat?!

Ai avut un accident de masina si ai stat în coma 20 zile.

20 de zile...repet eu,nu mi se paruse ca visul meu a tinut atât de mult...Asta stiu...ii zic si se uita la mine mirat...De accident... continui eu...Dar spune-mi ce s-a intamplat de ce te-ai oprit?!

Negrul din ochii lui ma absorbea de parca mi-ar fi tras sufletul în adâncul lor...Spune ceva...sper sa nu fie ce cred eu?!...îi ceream din priviri...dar nu deschidea gura.

Inca nu sunt sigur...îi vom astepta si pe parintii tai.

Lacrimile îmi inunda ochii si nelinistea ma cuprinde din nou...asa era,exact cum ma simteam...paralizata.

Tu sti ceva?!...îl apuc pe Emy de camasa si îl trag...Nu ma lasa asa...zi ceva...ce e cu mine...nu îmi simt picioarele...sunt paralizata nu?!...sunt paralizata...iar glasul mi se îneaca si plansul începe sa îmi devina suspine adânci.

Te rog iubire...nu stiu nimic,ti-as fi zis...nu te mai agita îti faci rau...

Sa imi zica dracu cineva ce se întampla cu mine...ma rastesc la toti din jur si timpul parca nu vroia sa mai curga...se oprise în loc iar linistea se asternuse.

Ioana...aud vocea mamei care alerga spre mine...Iubita mea esti bine...si ma strânge în brate lasâmdu-ma fara aer.

Tata ramasese pe loc cu privirea slalucitoare de la lacrimile ce îi jucau în ochi.L-au cunoscut pe Emy inainte ca eu sa îl prezit îmi vine în gând...oare l-au speriat?!

El se departase de patul meu stând acum într-un colt al camerei dar eu îl doream atât de tare aproape de mine.Cand mama ma lasa în sfârsit sa imi trag sufletul ii intind mâna iar el mi-o prinde fara ezitare.Ii vad privirea mamei furioasa.

Acum doctore imi poti spune...sunt si ei aici asa cum ti-ai dorit.

Mama devine alba ca varul iar tata se aseaza pe scaun.Emy ma strânge si mai tare lipindu-se mai mult de mine.

Presupun ca doar familia trebuie sa fie de fata la ce are de spus doctorul...se adreseaza mama pe un ton aspru...Deci el nu are ce sa caute aici.

Asa si suntem...îi zic apasat...Emy nu pleaca nicaieri,face parte din familie doctore ,este iubitul meu.

El da aprobatori din cap si ridica fisa de la capatul patului analizând-o.

Zilele in care ai fost in coma corpul tau nu a raspuns la stimuli decat de cateva ori si asta partial...face o pauza apoi continua...Picioarele ma îngtijoreaza pentru ca nu le-ai miscat deloc dar vom afla dupa RMN-ul care il vom face azi daca te simti mai bine.

Sunt paralizata nu...asta e ceea ce vrei sa zici de fapt...incerc eu sa fiu calma.

Nu ma pot pronunta pâna nu aflu ceea ce iti cauzeaza asta...poate sa fie ceva temporar...

Sau definitiva ....zic cu glasul stins lasându-mi privirea în jos.

Daca era adevarat, cum voi mai avea o viata normala,cum ma puteam bucura de tot ce ma înconjoara daca nu ma puteam misca.Si Emy nu aveam de gand sa ii devin povara.Ma întorc într-o parte inabusindu-mi glasul în plâns.Mana lui ma mângâia incet, dar si apropierea ma durea.

Plecati...le zic.

Dar fata mea...insista mama.

Plecati...le strig mai tare.

Presupun ca doctorul le-a facut semn ca asa este mai bine pentru ca nu a mai protestat nimeni.Cand Emy si-a restras mâna,am prins-o.

Tu ramâi aici cu mine...ia-ma în brate,am nevoie de tine.

Se descalta si urca în pat lânga mine,bratele lui se încolacesc în jurul meu dându-mi o stare de bine.Trebuia sa ma gândesc la viitor dar puteam sa mai astepte pâna mâine.