Visul

336 28 0
                                    

Simteam mirosul sarat al marii si auzeam valurile ce se izbeau de pietre.

O teama de singuratate ma impinge ca o mâna invizibila.Ma ridic din patul moale cu asternutirile de matase în bataia brizei si ma opresc în usa ce dadea pe terasa din lemn vrând parca sa îl vad cât mai repede pe cel pe care îl iubesc.

Corpul îmi era acoperit cu o rochie alba transparenta si un costum de baie la fel de alb se vedea dedesubtul ei.
El statea la capatul scarilor,sprijinit de balustrada...ma astepta privind marea,stia ca nu voi întarzia sa apar.

Cobor din casuta mica situata pe o stânca, pe scara ce dadea direct în nisipul caldut si auriu.
Când ajung în dreptul lui ,ma cocolosesc în bratele ce ma asteptau deschise si ramânem asa ascultând toate sunetele ce ni le oferea Paradisul din jurul nostru.

Eram în vacanta care mi-o imaginasem petrecând-o impreuna,doar o gândisem si urma sa îi propun si lui Emy....ajunsesem atât de repede la clipa asta ca nu imi daduseam seama când...Dar cel mai bine ma bucuram de moment fara sa imi mai umplu capul cu gânduri intutile.

Te iubesc...îmi sopteste la ureche iar eu întorc capul sa îl sarut.

Si eu te iubesc ...ii zic pe buze nevrând sa ma dezlipesc de el.

Întoarce-te iubito...aud glasul lui indepartat si totul în jurul meu se destrama.

Ce se întampla cu mine,unde sunt?!
O lumina puternica îmi umple ochii si durerea imi invadeaza corpul.Nu puteam sa ma misc,vroiam sa tip dar sunetul se pierdea ca o ceata densa...deschid doar gura si atât,nu se aude nimic.
Emy era in fata mea,plangea...de ce plângea când acum doua secunde ma tinea în brate?!

Aud pe cineva tipând ' La oparte '...apoi pulsatiile lente ale unui aparat ...'O pierdem' se mai aude in departare si din nou marea.

Totul revenise la normal,eram tot acolo în bratele lui ascultând marea.

Ne întrecem?!...îmi zice cu glas jucausi si începe sa alerge spre apa care ne chema cu valurile ei înspumate.

Da ...ii spun si desfacându-mi rochia o arunc de pe mine si incep sa alerg în urma lui.

Se opreste la mal si intra încet în apa cristalin de albastra facând pasi cu fata spre mine , chemându-ma.Ochii lui avea aceeasi culoare cu marea ce se întindea dincolo de zare unindu-se cu cerul printr-un sarut.Se îndeparta de mine si ma ademenea sa îl urmez.Un val mi se sparge de coapse si imi zbârleste pielea.

Vin-o...imi face semn cu degetul si ma indrept spre el oprindu-ma decât atunci când îl simt în brate mele.
Imi lipesc buzele de gura lui fierbinte si ne scufundam împreunati în apa.
Începe sa înoate îndepartându-se usor si o durere îmi apasa pieptul...simt ca ma înec iar valurile nu îmi mai dau voie sa ies,ma prind în jocul lor ametitor...el nu mai este,nu-l mai vad...unde plecase..de ce ma abandonase aici în mrajile apei?!...nu vreau sa mor.

....

Ploapele îmi era grele si nu puteam sa le deschid.Ma simteam de parca eram bagata sub o placa groasa de beton ce ma presa constant.Auzeam multe voci in jurul meu dar nu recunosteam nici una.
O mâna calda ma atinge si imi i-a pulsul.

Este stabila...de o saptamâna e asa dar nu reactioneaza la nici un stimul...zice vocea de femeie din dreapta mea.

Bine...anunta-ma daca se trezeste,vad ca a inceput sa respire fara aparat...adauga un glas masculin.

Da domnule doctor înca de ieri...sa speram ca in curând se va trezi.

Eram la spital...dar de ce eram aici?!...De ce dracu nu pot sa ma misc...sunt paralizata...si gândul asta începe sa ma îngrozeasca.
Nu puteam sa deschid gura sau ochii,ma simteam moale si ma dureau oasele din tot corpul.Imi venea sa plâng dar nu stiam daca o fac cu adevarat pentru ca nu simteam nici macar lacrimile pe obraz.O saptamâna...când trecuse asa de repede o saptamâna...Simt ceva cald cum imi intra pe vena si somnul ma învaluie.

Ma trezesc pe plaja insorita,stateam sub umbrela pe sezlong citind cartea mea preferata.

Am adus bautura...zice el venind în mâna cu doua nuci de cocos umplute cu de toate...Ma bucur ca mai asteptat.

Mmmm e delicioasa..spun când lichidul imi atinge limba...Vin-o sa te gust si pe tine...il trag de mâna lânga mine si nu se mai lasa dus.
Eram tot împreuna ,amândoi imbratisati privind aceeasi mare si parca vroiam sa nu se mai termine niciodata.

....

O alta strângere de mâna si o voce cunoscuta ce imi soptea...

Te rog prietena draga trezeste-te nu ne parasi...imi pare rau ca ne-am certat...si o picatura rece îmi uda mâna,de data asta o simt dar nu pot sa reactionez.
As fi sarit sa o îmbtatisez si eu exact asa cum a facu-o ea dar corpul nu ma asculta.Ela mea scump ti-as fi mângâiat fata plânsa...

Naty apropie-te,nu mai sta acolo...zice ea.

Era si Naty aici...cine mai era,oare era si el?!Offf daca as putea macar sa deschid ochii sa stie ca sunt bine si ca le ascult durearea.

Nu pot sa o vad asa Ela...nu pot...se agita printre suspine.

Atât de rau arat?!...eram asa de desfigurata...muream si eu nu stiam?!
Ma trec fiori reci si fragmente imi incearca memoria...masina ce frâna degeaba...privirea mea îngrozita...si impactul.Inima incepe sa îmi bubuie în piept, o simteam dar o auzeam si din afara...piuiturile ce imi indicau pulsul crescut ma fac sa ma zvârcolesc...asa aveam impresia dar parca nimic nu se misca in jurul meu.

Nu din nou...se aude aceeasi voce de femeie...sa vina doctorul imediat...voi iesiti afara...Hai frumoaso nu pe tura mea...hai ca poti.

Probabil as fi putut daca stiam si ce  trebuie sa fac.

....

Râdea în hohote si gropitele ce le adoram ii lumina fata...ce spusesem asa hilar de iubitul meu se amuza atât de tare.Eram în patul mare cu baldachin ce ocupa aproape toata camera iar perdelele se lasau fluturate de vânt.Imi indrept privirea spre fereastra larg deschisa si vad cerul brazdat in sute de culori minunate.Soarele apunea si eu nu eram acolo sa ii vad splendoarea.
Sar din pat si îl trag dupa mine.Ramân sprijinita de balustrada pe terasa din lemn, privind ultimele raze rosiatice ce colorau orizontul.Era atât de frumos...dar mai frumos era ce simteam când eram cuprinsa de dragoste lui...cred ca asta este Raiul meu.

Mana lui ma mângâia incet si stiu ca e langa mine...nu a plecat si nu va pleca...dar pâna când?!
Îmi alung gândul din minte si incerc sa ma bucur de senzatia de siguranta ce mi-o ofera prezenta lui.

Vieți distruseUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum