Vieți distruse

Scrisoarea

Emil

O lasasem cu Ela,stiam ca e în siguranta dar tot îmi faceam griji.Cand plecam de langa ea chiar si pentru cateva clipe aveam impresia ca o pierd si abea asteptam sa ma întorc sa îi simt mirosul aproape si sa o vad mereu în ochii mei.Fragilitatea ei de dupa accident ma facea sa o protejez mai mult si sa fiu mereu atent în preajma ei.
Deseori seara stateam si o priveam cum doarme uneori linistita,alteori visând si gemând în somn.Speram mereu sa viseze frumos nu vroiam sa o stiu într-un cosmar.

Se lasase întunericul iar aerul rece al seri îmi mangaia fata.Bine ca îmi luasem hanoracul înainte sa plec.Imi bag mâinile în buzunar si dau de scrisoarea care mi-o daruise la spital.Uitasem sa o desfac cu toata nebunia din ultimele saptamani iar Ioana ma pusese sa promit ca o voi dasface atunci cand sunt singur.
Acum era momentul...eram în apropierea unui parc asa ca intru si pe aleea îngusta ma asez pe o banca langa luciul apei.Undele ei luminate de luna plina ce abea rasarea se leganau relaxat.
Scot din buzunar plicul si îl desfac cu grija.Foaia alba fumos scrisa era împachetata bine,mainile îmi tremurau în timp ce o desfaceam.Aveam emotii pentru ceea ce voi citi,nu stiam de ce a insistat sa fiu doar eu si sa meditez la ceea ce voi afla.

Iubitul meu

Imi pare rau pentru zilele in care ai plans si pentru noptile nedormite stând sa imi veghezi somnul din care nici tu nu stiai daca ma voi mai trezi.Imi pare rau ca aniversarea ta ti-ai petrecut-o suferind si nu razând de bucurie.Nu am putut sa iti urez LA MULTI ANI asa ca o voi face acum.
De multe ori ti-am auzit vorbele dulci si ma durea sufletul ca nu puteam sa raspund...eram paralizata si prinsa într-o alta lume...o lume în care eram fericita alaturi de tine.
Marea era martora iubirii,valurile ei ne domolea focul din impreunarile noastre cand stateam goi pe nisip iar apusul si rasaritul ne prindea mereu îmbratisati.
Asta a fost partea cea mai frumoasa din tot ceea ce am trait dincolo de viata care avea sa ma astepte...Restul le cunosti si tu.

Citeam uimit si ma bucuram într-un fel ca nu a suferit atât de mult cat timp a fost în coma.Imi las meditatia deoparte si continui....

Mi-am dat seama ca tu esti Raiul meu si te iubesc enorm de aceea nu vreau sa îti închizi viata cu mine.Poate nu voi mai putea merge niciodata...nu ai ce sa faci langa o invalida...
Nu îti mai pot face micul de jun dimineata,nu îti mai pot infierbânta noptile pana tarziu...si plimbarile în parc sau oriunde ,vor fi o provocare.
Nu vreau sa te priveasca lumea cu mila asa cum sunt eu privita acum.Vreau sa fi mandru cand mergi pe strada de persoana de  langa tine iar eu nu ma mai încadrez.
Te rog gandeste-te la viitorul tau nu la povara ce am deveni eu.Esti în al 3 lea an la facultate,esti al naibi de frumos si multe fete vor roi  în jurul tau...eu dupa acest an voi pleca si nu te pot lua cu mine.
Te iubesc mai presus de viata si de aceea îti dau drumul sa pleci,sa fi liber si sa alegi ceva mai bun.

Ramâi cu bine,
A ta iubire pentru totdeauna

Strang scrisoarea în mana cu lacrimi în ochi,nu ma asteptam sa îmi spuna asta...Simteam cum sufletul mi se crapa în mine doar gandindu-ma ca nu voi mai fi langa ea...nu aveam cum sa plec,nu îmi doream asta.
Mai bine as muri decat sa ma despart de ea.O iubesc mult prea mult ca sa o pot abandona...nu,nu am cum.Ma voi întoarce si îi voi spune ca greșește,ca este o prostie si nu accept asa ceva,ce o fi fost în capul ei...Și ce daca va pleca,cel putin mai avem un an de stat impreuna si pe urma vom vedea...sunt multe relatii durabile la distanta.Trebuie sa țina cont si de parerea mea nu doar ce gandeste ea ca ar fi bine.
Ma ridic de pe banca dar simt ca ma prabusesc,trag tare aer în piept si indes scrisoarea înapoi în buzunar gandindu-ma...cand avea de gand sa îmi spun daca nu o deschideam niciodata?!

.....

Ajung acasa si trantesc usa de nervi.Eram furios din cauza ca nu reuseam sa îmi dau seama cu ce gresisem si în minte îmi vin imaginile cu ea strigandu-l pe Alex si lacrimile din ochii ei atunci cand el a plecat.Trebuia sa aflu ce era,nu mai suportam gandul ca între ei s-ar fi intamplat ceva chiar daca mi l-am alungat de sute de ori.
Ma duc direct în camera lui si îl gasesc stând în pat cu telefonul la ureche.Cand ma vede îl baga repede in buzunar si se ridica rapid ca si cum l-as fi prins cu ceva.

-Ce este între tine si Ioana?!...îl întreb direct si vad cum fata lui se schimba.

-Despre ce vorbesti?!...evita el raspunsul.

-Alex...dupa vizita ta neasteptata la spital Ioana s-a trezit strigându-te.

Ramâne mut de uimire,cu gura întredeschisa vrând sa zica ceva dar parca vorbele i se blocase în gat.Ii privesc reactia...nu se astepta la asta.

-Nu am eu nici o legatura...îmi spune si se strecoara pe langa mine iesind din dormitor.

Nu puteam sa îl las tocmai acum asa ca îl urmez.Ajung langa el înainte sa deschida usa de la iesire si îi pun mana pe umar sa îl opresc,voia sa iasa afara...mai exact voia sa fuga...de ce,asa de mult îl afecta discutia asta?!...trebuia sa aflu.
Imi da mana la oparte îmbrâncindu-ma.

-Ce nu ai înteles ca între mine si invalida aia nu a fost nimic si nu va fi...ce sa fac cu o leguma...striga la mine...Eu nu stiu ce dracu mai cauti tu sa stai cu ea...sa fim seriosi frate îti face o felatie atat de buna?!

Ardeam de nervi si tocmai ma pregateam sa îi dau una pentru ce i-a putut iesi pe gura cand vad usa ca se dechide larg iar Ela statea în dreptul ei alaturi de Ioana.