Vieți distruse

Scrisoarea

O lasasem cu Ela,stiam ca e in siguranta dar tot imi faceam griji.Cand plecam de langa ea chiar si pentru cateva clipe aveam impresia ca o pierd si abea asteptam sa ma intorc sa ii simt mirosul aproape si sa o vad mereu in ochii mei.Fragilitatea ei de dupa accident ma facea sa o protejez mai mult si sa fiu mereu atent in preajma ei.
Deseori seara stateam si o priveam cum doarme uneori linistita,alteori visând si gemând în somn.Speram mereu sa viseze frumos nu vroiam sa o stiu într-un cosmar.

Se lasase intunericul iar aerul rece al seri imi mangaia fata.Bine ca imi luasem hanoracul inainte sa plec.Imi bag mâinile in buzunar si dau de scrisoarea care mi-o daruise la spital.Uitasem sa o desfac cu toata nebunia din ultimele saptamani iar Ioana ma pusese sa promit ca o voi dasface atunci cand sunt singur.
Acum era momentul...eram in apropierea unui parc asa ca intru si pe aleea ingusta ma asez pe o banca langa luciul apei.Undele ei luminate de luna plina ce abea rasarea se leganau relaxate.
Scot din buzunar plicul si il desfac cu grija.Foaia alba fumos scrisa era impachetata bine,mainile imi tremurau in timp ce o desfaceam.Aveam emotii pentru ceea ce voi citi,nu stiam de ce a insistat sa fiu doar eu si sa meditez la ceea ce voi afla.

Iubitul meu

Imi pare rau pentru zilele in care ai plans si pentru noptile nedormite stând sa imi veghezi somnul din care nici tu nu stiai daca ma voi mai trezi.Imi pare rau ca aniversarea ta de 18 ani ti-ai petrecut-o suferind si nu razând de bucurie la cel mai frumos majorat.Nu am putut sa iti urez LA MULTI ANI asa ca o voi face acum.
De multe ori ti-am auzit vorbele dulci si ma durea sufletul ca nu puteam sa raspund...eram paralizata si prinsa într-o alta lume...o lume in care eram fericita alaturi de tine.
Marea era martora iubirii,valurile ei ne domolea focul din impreunarile noastre cand stateam goi pe nisip iar apusul si rasaritul ne prindea mereu îmbratisati.
Asta a fost partea cea mai frumoasa din tot ceea ce am trait dincolo de viata care avea sa ma astepte...Restul le cunosti si tu.

Citeam uimit si ma bucuram într-un fel ca nu a suferit atât de mult cat timp a fost în coma.Imi las meditatia deoparte si continui....

Mi-am dat seama ca tu esti Raiul meu si te iubesc enorm de aceea nu vreau sa îti închizi viata cu mine.Poate nu voi mai putea merge niciodata...nu ai ce sa faci langa o invalida...
Nu iti mai pot face micul de jun dimineata,nu iti mai pot infierbânta noptile pana tarziu...si plimbarile in parc sau oriunde ,vor fi o provocare.
Nu vreau sa te priveasca lumea cu mila asa cum sunt eu privita acum.Vreau sa fi mandru cand mergi pe strada de persoana de  langa tine iar eu nu ma mai încadrez.
Te rog gandeste-te la viitorul tau nu la povara ce am deveni eu.Esti in al 3 lea an la facultate,esti al naibi de frumos si multe fete vor roi pe langa tine...eu dupa acest an voi pleca si nu te pot lua cu mine.
Te iubesc mai presus de viata si de aceea iti dau drumul sa pleci,sa fi liber si sa alegi ceva mai bun.

Strang scrisoarea in mana cu lacrimi în ochi,nu ma asteptam sa imi spuna asta...Simteam cum sufletul mi se crapa in mine doar gandindu-ma ca nu voi mai fi langa ea...nu aveam cum sa plec,nu imi doream.
Mai bine as muri decat sa ma despart de ea.O iubesc mult prea mult ca sa o pot abandona...nu,nu am cum.Ma voi intoarce si ii voi spune ca este o prostie nu accept asa ceva,ce o fi fost în capul ei...si ce daca va pleca,cel putin mai avem un an de stat impreuna si pe urma vom vedea...sunt multe relatii durabile la distanta.Trebuie sa tina cont si de parerea mea nu doar ce gandeste ea ca ar fi bine.
Ma ridic de pe banca dar simt ca ma prabusesc,trag tare aer in piept si indes scrisoarea inapoi in buzunar gandindu-ma...cand avea de gand sa imi spun daca nu o deschideam niciodata?!

.....

Ajung acasa si trantesc usa de nervi.Eram furios din cauza ca nu reuseam sa imi dau seama cu ce gresisem si in minte imi vin imaginile cu ea strigandu-l pe Alex si lacrimile din ochii ei atunci cand el a plecat.Trebuia sa aflu ce era,nu mai suportam gandul ca între ei s-ar fi intamplat ceva chiar daca mi l-am alungat de sute de ori.
Ma duc direct in camera lui si îl gasesc stând in pat cu telefonul la ureche.Cand ma vede îl baga repede in buzunar si se ridica rapid ca si cum l-as fi prins cu ceva.

Ce este între tine si Ioana?!...îl intreb direct si vad cum fata lui se schimba.

Despre ce vorbesti?!...evita el raspunsul.

Alex...dupa vizita ta neasteptata la spital Ioana s-a trezit strigându-te.

Ramâne mut de uimire,cu gura întredeschisa vrand sa zica ceva dar parca vorbele i se blocase în gat.Ii priveam reactia...nu se astepta la asta.

Nu am eu nici o legatura...imi spune si se strecoara pe langa mine iesind din dormitor.

Nu puteam sa il las tocmai acum asa ca îl urmez.Ajung langa el inainte sa deschida usa de la iesire si ii pun mana pe umar sa il opresc,vroia sa iasa afara...mai exact vroia sa fuga...de ce,asa de mult îl afecta discutia asta?!...trebuia sa aflu.
Imi da mana la oparte imbrâncindu-ma.

Ce nu ai inteles ca intre mine si invalida aia nu a fost nimic si nu va fi...ce sa fac cu o leguma...striga la mine...Eu nu stiu ce dracu mai cauti tu sa stai cu ea...sa fim seriosi frate iti face o felatie atat de buna?!

Ardeam de nervi si tocmai ma pregateam sa ii dau una pentru ce i-a putut iesi pe gura cand vad usa ca se dechide larg iar Ela statea in dreptul ei alaturi de Ioana.