Ramas bun...

347 31 0
                                        

Alex avea sa plece iar vestea ma lovit ca un trasnet, își gasise un job într-o alta tara dupa cum îmi povestise cu o seara înainte Emy.Tristetea lui din ultima perioada ma facea sa ma simt prost.Chiar daca se certase cu el si uneori se dusmaneau din cauza mea,era fratele lui si tot îi pica greu aceasta despartire.

In urmatoarea zi am rugat-o pe Ela sa ma duca la el ca sa aflu ce se întampla de fapt.M-am lovit de un refuz si de proteste din partea ei dar într-un final a acceptat.

-Voi sta afara,nu vreau sa intru si sa îi vad fata ca i-o tabacesc...îmi zice nervoasa.Nu stiu de unde ai atâta compasiune.

-Bine,o sa urc doar eu.

-Sa nu stai mult câ altfel o să vin dupa tine...cine stie ce e in stare idiotul sa mai scoata pe gura...ma ameninta ea în timp ce ma conducea catre lift.

Apas butonul si ajung la etajul doi iar usile se deschid,ma pregatesc sa cobor din lift cand el tocmai iesea cu o geanta pe umar pregatit sa plece.Stiam ca Emy nu e acasa si de aceea am profitat dar nu stiam ca Alex va pleca exact azi.Vroiam sa vad de ce atata graba si sa lamurim chestiile neterminate dintre noi.Ramane socat cand da cu ochii de mine de parca a vazut o fantoma.

-Buna...îi zic ca sa isi dea seama ca totul e real.

Ma priveste încontinuare fara sa scoata un cuvant asa ca ma apropi si îl prind de mana.Tresare la atingerea mea si îsi întoarce capul parca neavând curajul sa îmi întalneasca privirea.

-Sper sa ma întelegi si sa ma ierti într-o zi dar nu mai pot continua asa...îmi zice în graba cu glasul domol,ma saruta pe obraz apoi se desprinde de mine si porneste alert pe scari.

Un val de tristete parca îmi acopera inima si ochii mi se umezesc.Cum putea sa plece?!
Mi-am dat seama atunci ca sarutul lui din acea seara fusese unul de ramas bun...hotarâse ce va face cu viata lui iar eu nu faceam parte din plan.Imi gresise de atatea ori dar nu puteam sa îl urasc... poate ca în adâncul sufletului chiar aveam anumite sentimente fara sa-mi fi dat seama...Acum stiam ca speranta era cea care ma lega de el,sentimentul de recunostinta ce îl purtam,nimic mai mult.Iubirea lui ma facuse sa îmi revin din coma,fusese în mintea mea si ma ajutase sa ma ridic,poate daca nu era el nu o mai faceam niciodata,de aceea îi eram profund recunoscatoare.Nu ne-a fost scris sa fim impreuna eram sigura de asta dar el a fost un pion principal în viata mea iar acum ma parasea pentru totdeauna.

Ela se opreste sa isi traga rasuflarea sprijinindu-se de balustrada,urcase scarile în fuga sa vada ce s-a intamplat.

-L-am vazut coborând...mai sa dea peste mine când a iesit,nici nu m-a observat...Ce ti-a zis?!

-Nimic interesant...si o vad cum ridica spranceana nelamurita...A plecat fara prea mari explicatii.

-Siiii...

-Siiii ce?!...

-Nu cred ca s-a facut ca nu te vede si pe tine...

-Hai sa mergem...o îndemn...îti povestesc pe drum,la 12:00 vine sexy terapeutul sa ma mai chinuie putin...

-As vrea si eu sa fiu chinuita de unul ca el...rânjește ea.

-Taci...nu stii prin ce trec eu,nu ti-ai dori,crede-ma...îi zic dându-i un cot zdravan în coaste în timp ce urcam amândoua în lift.

Vieți distrusePovești de care să fii obsedat. Descoperă acum