Legende Urbane

Legende adevarate 2

BUCUREŞTI

Fantomele unor copii orfani, ţinuţi nemâncaţi până la epuizare într-o casă din Centrul Vechi, cărora şi în ziua de azi li se aud strigătele ascuţite după miezul nopţii. O astfel de legendă urbană macabră are punctul de pornire celebra stradă Franceză, presărată cu terase şi cluburi. Legenda spune că în acest imobil, aflat la numărul 13, este bântuit de nici mai mult, nici mai puţin de 203 spirite de copii.

În orfelinatul de pe strada Franceză erau aduşi copiii străzii, chiar de către proprietar, pe nume Stavrache Hagi-Orman despre care nici până în prezent nu se ştie mare lucru. Acesta ţinea copiii în condiţii greu de imaginat, fără apă şi fără mâncare. Cei mai vechi locuitori din Centrul Vechi susţin că nu de puţine ori au auzit glasul copiilor care strigă „Apăăă, vrem apăăă!”. Cei mai mulţi petrecăreţi care frecventează zona refuză să creadă asemenea poveşti şi îşi bat joc de legendă.

BACĂU

Săpunul din grăsime umană îngropat în cimitirul evreiesc. Una din cele mai terifiante legendele urbane, care te face să ţi se strângă pielea, datează din cel de-Al Doilea Război Mondial. Băcăuanii au transmis din tată-n fiu povestea evreilor exterminaţi de nemţi, din grăsimea cărora a fost făcut săpun. Calupuri întregi ar fi fost îngropate în cimitirul evreiesc al comunei Sarata, judeţul Bacău, în locul evreilor exterminaţi. La intrarea în comuna amintită a fost ridicat în 1959 un monument din piatră, închinat victimelor Holocaustului.

Pe el scrie în mai multe limbi “Aici zac evrei prefăcuţi în săpun de bestiile fasciste – 1939-1944 / În amintirea lor, înfrăţiţi-vă popoare în lupta pentru o lume nouă”.

Se spune că sub acel monument se află un sicriu plin cu bucăţi de săpun făcut din grăsime umană. Ba mai mult, s-a perpetuat ideea că perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, evreii erau obligaţi de nemţi să se spele cu săpunul fabricat din corpul confraţilor lor. Pe fiecare clup de săpun era o inscripţie ”RIF”, iniţiale despre care se credea că vin de la ”Reichs Juden-Fett”, adică ”săpun curat evreiesc”.

CĂLĂRAŞI

Sfârşitul erei comuniste a fost marcată de panică în Bărăgan. Coincidenţă, zvonuri similare au fost transmise în alte zone ale ţării la mijlocul anilor 80, dar nu au căpătat aceeaşi amploare ca în Călăraşi, unde frica legată de răpirea copiilor ajunsese o adevărată fobie. Potrivit legendei urbane, după ce asfinţea soarele, copiii care rămâneau la locurile de joacă şi nu se retrăgeau acasă erau răpiţi de anumite persoane care se deplasau cu Dacii negre, înmatriculate în Bucureşti. Copiii furaţi erau folosiţi drept donatori de organe şi, spune legenda, sufletele lor rămâneau să bântuie locurile natale.

Si iata inca cateva legende adevarate. Sper ca v-au placut. Nu uitati sa treceti si pe la cartea mea noua: In mintea ta
PS: nu imi asum drepturile de autor pentru aceste legende