Legende Urbane

Strainul cu topor

❗❗❗Inainte de toate,vreau sa le multumesc urmatoarelor persoane din grupul Wattpad Promovare pentru ca au contribuit la scrierea acestei povertiri: Andreea Cioclu, Sandu Maria Alexandra, Lore Dana, Andreea Madalina, Teo Chirilă si Georgiana Ardeleanu.❗❗❗

Povestirea mai jos ⤵⤵⤵

           Nu stii niciodata cand destinul iti joaca feste. Nu stii niciodata ce-ti rezerva viitorul. Ava nu s-ar fi gandit niciodata ca o sa ajunga sa pateasca asa ceva. Ea, fata cuminte din banca a treia,cea care nu spune nimic neintrebata si care a trecut neobservata prin liceu. Cel putin pana acum. Totul a inceput intr-o zi de miercuri cand fata plecase de la școala spre casă, drumul era lung și afara se întunecase. Norii stăteau nervoși pe cer, iar Ava se simțea urmărită, știa că e periculos orașul după ora 17:30,dar nu luase niciodata asta in serios.
Era panicată, în spatele ei pași se intesrsectau pe același ritm cu a ei. Ii putea auzi apropiându-se.
Ava își întoarse privirea și încearcă să descifreze chipul din fața ei, întunecat și prea puțin luminat de felinarele palide. Era un el, dominant ce-i trezea înăuntrul ei un sentiment de neliniște. Ochii îi străluceau ca cel mai întunecat colț al Infernului, iar zâmbetul ușor ironic o înspăimântă. Voia să rostească ceva,dar mâna lui pe buzele ei îi oprise orice încercare de a spune ceva. Inima îi batea din ce în ce mai tare. Ceasul medieval din centrul orașului suna sinistru în liniștea instalată. Știa că nu are voie afară după ora 18 și totuși, iat-o aici, strânsă la pieptul acestui străin misterios. Își încleștase degetele fine în brațul plin de mușchi încercând să-l îndepărteze, dar fără succes. Vocea ușor răgușită îi suna în ureche. Buzele cărnoase aproape că îi atingeau pielea sensibilă a gâtului în timp ce rosteau: "Închide ochii și numără până la 3"
Ava înghiți în sec, oftand prelung. Știa. Era conștientă de situația în care se află încă din momentul în care îi auzise pasii in urma ei si ii întalnise privirea. Ochii lui ca de gheață il dădeau de gol, iar tatuajul pe care îl observă pe tâmpla lui nu insemna decât un singur lucru: trebuia să i se supună lui. Închise ochii și facu exact cum i se indicase. Simți o adiere rece pe pielea ei albă ca laptele, iar când deschise în sfârșit ochii...Acesta dispăruse fara urma.Se uita împrejur însă rămăsese singura. Privirea Avei căzu pe incaltarile ei. Printre șireturi a zărit un bilet. Tematoare, se apleaca si-l ridica de jos începând sa-l despatureasca. Era un scris marunt, greu de descifrat, însă a început să citească biletul pe care era scris ..."Deja îmi lipsești.  Știu ca și tu simți la fel. Așteaptă-mă la noapte. Te voi vizita."
Speriată privește în jur însă nu era nimeni. Doar ea, vantul și niște nori negri gata să lase ploaia să cadă. Ascunse biletul în buzunar și își grăbi pașii spre casă. Când ajunse în fața casei, observă că toate luminile sunt stinse. Cu inima bubuindu-i în piept deschide ușa și se cufundă intr-un întuneric profund. Nu vedea absolut nimic. Păși totuși înăuntru cu un sentiment de frica ce era din ce in ce mai puternic. Bâjbâind prin întuneric, reuși dintr-un final sa aprindă lumina. In acel moment,frica ii lasa loc unei senzații de usurare. Totul părea sa fie la locul lui. Închise ușa si o încuie. Avea sa blocheze toate geamurile si sa doarmă cu pusca tatălui ei sub perna daca era nevoie. Stai...părinții ei! Se uita împrejur, ii strigă, dar nu primi nici un răspuns. Își spuse in gând sa fie calmă, poate erau la etaj. Urcă scările ascultand scârțâitul treptelor. Ajunsă in sfârșit la etaj,verifică in camera lor dar nici urma de ei. Probabil plecaseră undeva. "Fără panică", își spuse. Se duse spre camera ei iar când deschise ușa rămase stana de piatra văzându-și parintii zacand pe podea intr-o baltă de sange. Se uita speriata imprejur,dar nu vedea nici o urma,absolut nimic. In casa era o liniste asurzitoare. Ava ramasese in prag prea infricosata sa iasa sau sa intre in camera. La un moment dat,de la parter se aude un zgomot de geam spart. Ava incremeni. Daca era criminalul? Daca era strainul dubios pe care il intalnise mai devreme pe strada? Sau poate erau unul si acelasi...
Cateva clipe casa fu iarasi scufundata in liniste. Abia daca isi auzea respiratia. Ava pasi usor in camera parintilor ei si se baga sub pat. Unde altundeva ar fi putut sa se duca? Asteptarea asta ii ingheta sangele in vene. Incepuse sa numere...la 68 se opri. Pe hol se auzea scartaitul podelei si un straniu hâșcăit metalic. Din ce in ce mai tare...din ce in ce mai aproape. Trebuia sa faca ceva si repede. Svoase telefonul si trimise un mesaj vecinilor dupa care forma numarul de urgenta. Cand isi ridica ochii din telefon,observa ca in prag se afla cineva. Nu-si dadea seama cine e asa ca nu mai scoase nici un sunet. Vedea doar niste cizme negre stropite cu ceva stacojiu. Aceste cizme se apropiara de pat iar oricine ar fi fost se aseza si puse un topor rezemat de saltea. Ava inghiti in sec,toporul era plin de sange,la fel si cizmele. Sangele parintilor ei... Simtea o presiune deasupra ri ,dar totusi suna la numarul de urgente si puse telefonul langa piciorul patului. Se gandea ca poate vor localiza apelul si vor trimite un echipaj. Sperantele ii fura spulberate cand purtatorul cizmelor spuse cu voce tare:
"Stiu ca te ascunzi sub pat!"

PS: Vreau sa va reamintesc ca lucrez la o carte noua. Ii acord foarte mult timp si atentie asa ca sper sa fie ceva wow. O sa va las mai jos descrierea⤵⤵⤵
PPS: va multumesc pentru voturi si sustinere.

Numele cartii: Nathalia