„privește-i libertatea surdă
de dor cum se scufundă-n jale
atât de înceată și profundă
cum nu ai fost tu niciodată.idila nopții se ivește
ușor peste eternitatea mării,
și tu apari ca o nalucă
fantomatic, și mă sperii.pribeagul orizont îndepartat ne cheamă,
sa-i fim alături în această aventură;
de amor, de jale și de anvergură."» eternul păcat