acum am nevoie de puțin ajutor...
în curând ne vom întâlni,
la sfârșitul aventurii noastre, poate,
rugând pentru veșnicul vis strigător.nori grei zboară vicleni
peste piatra pictată-n griul vremii,
misterul se ascunde-n umedul pământ
de unde renaște veșnicul adevăr.este atât de perfect,
greșit să uit,
cum gustam din adevărul
șlefuit de viața mult prea crudă.puteam atinge cerul împreună
până la epuizare fantomatică,
misterul adevărului șlefuit,
contropit cu sinceritatea năruitoare a umbrelor.au căzut părți din noi,
ne-au nimicit brutal,
puternici am rămas;
în subteran...» amintirile unei fantome.