m-am rătăcit printre cadavrele uitate de lume,
adâncite-n întunericul necunoscutului, aproape infinit,
cel care stăpânește minutul
și trecutul irosit...m-am rătăcit în zadar printre șoapte,
în necaz obișnuit,
speranță,
doar ca să am o viziune diferită
către orizontul pictat în ceață...chiar dacă alunec prin nisip,
zbier dureros și ameninț inconștient libertatea,
în final, doar mă sprijin de cerul pătat în vise,
închid ochii, numărând pașii
care-mi arată eternitatea» același drum nesemnificant