și-aș omorî strategia,
nemuritoare să stau
și să visez,
doar să privesc la miezul zilei
cum zeci de priviri
stau și mă vorbesc.și-aș omorî timpul,
cu sufletul la gură
aș fugi
în drum spre prezentul
insesizabil și viclean
al minutului urmator.n-aș rezista să omor speranța,
gura de aer
al sfătuirii sufletești,
cea care-mi alimentează inima
în infinitul
de oameni anoști.chiar dacă mă sustrag din misiune,
privesc in viitor visătoare
într-o lume acoperită
de monotonia sincerității
și al dezastrului prescris,
schimbare.c-o șoaptă răspund uitării,
oglinzii care m-a păcalit
că viitoru-mi stinge din păcate
și mă-ndrumă să străbat
propria-mi reverie.» scenariu 0