și-n agonia mărețului ocean,
tulbure-n plină dimineață apare
cum valuri disperate pun în cale
neliniștea acelui ritm interior.chiar dacă simt tristețea amară,
infectând liniștea asurzitoare din cameră
răspândesc zgomot pretutindeni,
acționând neîndemânatic ca o fiară.nepregătită, nesigură, ageră
lipsită de-nțeles și fară cuvinte potrivite
mă pregătesc de haosul pe care-l cauzez
în urma unei inimi rănite.jovial absorb cuvinte străpungătoare,
necalculată mă retrag, respir și sper
n-am finalizat conceptul care mi se pare
doar o silabă din speranță de fier.ambiguă-n larg privesc,
amintiri învechite mă amenință să uit
de vocile care mereu omit
să-mi spună că lipsesc.» n-am regăsit nimic în oglindă.