poate n-am reușit să-mi descarc frustrarea,
să-mi răspund gândurilor zilnic trăite,
dar știu că-mi pierd chemarea
viselor rar întâlnite.am înțeles ce trebuie să fac,
mintea-mi este plină de planuri.
la miezul nopții eu stau și dezbat
vocile care-mi rănesc orgoliul.știu că sunt în bucluc,
nu-mi pasă.
am ales să-mi dovedesc libertatea,
tu poți să alegi, dar hai, lasă...răspândesc zvonuri în jur,
mă grăbesc să arăt bunătatea din mine...
când ajung la capăt de linie, îmi dau seama:
oare nimănui nu-i pasă și de tine?citesc, citesc, citesc,
iar apoi îmi închid ochii, cu sufletul rupt.
poate negocierea-mi este răzbunare,
menită să mă aducă pe pământ.dilema este o iluzie,
eu sunt sigur de tot.
ar trebui să fi la curent,
cu vocile care mă îndeamnă că nu pot.răspunsul îl găsești în suflet,
nu în mintea necurată...
ține minte vorbele
de la o fantomă legată.știu că nu înțelegi,
nici eu nu o fac.
înțeleg, totuși...
felul cum îmi bate inima atunci când tu nu mai cazi.» minte de gheață.