mă regăsesc într-un moment
în care nici lumina
care reflectă
vinovăția satisfăcătoare,
prinsă în incertitudine,
nu mă poate scoate
din amorțeala nesiguranței
și a fricii
de a nu pica-n obișnuință.chioară de sentimentul familiar
de singurătate
și de veșnicul zgomot inventat
de vorbe,
privirea-mi pică spre buzele tale
de-o vinovăție ascunsă,
și suspin adănc,
căci îmi amintesc de ieri...
când strigătele-mi erau cântec
pentru marea infinită
din jurul tău.» zâmbesc feroce la obișnuință