Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
pașii mi se termină la amiază, în mijlocul străzii plini de oameni; îngesuit sunt, nu am aer...
scrisori îmi trimiți, prin poșta străvehe, unde norii ne întâmpină ca o dulce amintire mult prea fericită pentru sufletul meu străpuns de veșnica durere amară.
nu mai am cuvinte, am ajuns la momentul în care vorbele nu mi se mai preling pe buze cum obișnuiau odinioară.
totuși, nu mă lăsa în spate... o să îți caut bucățile de hârtie veșnic pe când ele, nu există.
