ți-am adorat zile la rând
sufletul biciuit de soartă.
simt că acum este rândul meu
să mă port ca o hartă.te poți uita iar la mine,
așa înțelegi cum să mă manevrezi.
știu că sunt dificilă,
dar am enigme pe care tu nu le vezi.mă pierd entuziasmată când vorbești,
calea ți-o arăt dispusă.
sunt sigură că te folosești,
de al meu talent de intrusă.care-i treaba, până la urmă?
eu nu știu să comunic.
aș vrea încă o clipă să te uiți,
la povara pe care ai lăsat-o putrezită-n spate.balanța mea este dusă-n adâncuri,
echilibrul meu este nul.
aș vrea să am puterea să-ți declar
viața mea pe de-a dreptul.oameni șușotesc fericiți viitorul,
eu sunt adusă-n discuție.
poate nu au înțeles
că până și-o hartă are sentimente.» balanța mea s-a irosit.