s-a tot prezis viitorul în imaginație muribundă,
s-a alarmat până și cel mai mic gând
de teama greșelilor trecutului,
unde cu toții trăiam, în mireasma răului.tristețea înconjoară fiecare fibră,
vântul inundase cuvintele ciobite...
de teamă să aspir pământul umed,
am analizat lucrurile pe care le posed.nu este adevărat,
lucrurile din jurul meu sunt o iluzie.
știu că nu este adevărat,
cu toții trăim o iluzie.întâlnirea vocilor din capul meu,
suflete pierdute de-a lungul timpului;
se zbat în visu' neînțeles,
care se termină mult prea greu.închide-ți ochii, respiră adânc...
nu spune nimănui ce știi,
ce vei afla,
cuvintele mele provin din vocea ta.distrăgeam privirea doar analizând banalități,
privind oglinda pătată-n confuzie,
dar nicio urmă de noutați
nu găseam în a mea iluzie.» vreau să-ți știu numele, umbră