Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
mă ascund din nou în mine,
în liniștea piesei de teatru
care-mi ajută orice rană
să devină amintire.
stau și mă privesc cum tac...
cum aștept, zbier pentru ziua de mâine
doar atât mai știu să mai fac,
ale mele vorbele au înghețat nocturne.
podoaba vocilor mă omoară,
mă aduc la o disperare copleșitoare,
unde doar poezia mă poate ajuta
să-mi vorbesc sentimentele din inima mea.
aș vrea să pot avea curaj;
eroic alarmant.
să uit de mine și de gânduri,
doar pentru o clipă.
mă inund fără să vreau în marea
albastră, strălucitoare, infinită...
unde doar eternul cer intunecat ascultă
păcatele mele nevorbite.
doar pentru o clipă-mi doresc,
să fiu în centrul pământesc,
unde semenii șopetesc șiret
despre noi, oamenii, perfecți.
» disperarea de a exista.
