fluturii din stomacul meu zâmbesc...
se plimbă fericiți în libertate
până zgomotul groazei se întoarce,
eu voi fi împăcată cu dulcea pace.nu aștept deloc viitorul însângerat.
marea mă privește adâncă;
cum vreau, încerc, să aduc din trecut, momentele de neuitat.crezi că voi fi mai liniștită
știindu-te la depărtare
în liniștea durei vieți
care ne minte cu ardoare.timpul trece în fiecare secundă...
mă gândesc la fața cerului acum pustiu
care reflectă mult prea sec
fantoma inimii noastre pribegi.ochii tăi divini
mă scot din coșmar...
o singură privire alungă
veșnica povară din inima înghețată.» știu că... nu prea știu.