Eric:
Era deja dimineață. M-am trezit puțin mai repede pentru a mă pregăti de întâlnirea cu părinții lui Ben! Acum că mă gândesc ... Ben nu a vorbit niciodată despre ei...
Stăteam în sufragerie pe canapea, asteptându-l pe Ben să vină odată. Într-un final, era și el gata, sau cel puțin aproape gata...
-Ben, ce te tot învârți atâta?
-Lasă-mă! Nu vreau să uit nimic!
-Offff!
-Scuze, dar vreau ca totul să fie perfect atunci când te voi prezenta părinților mei.
-Va fi bine!
I-am spus trăgându-l într-o îmbrățișare.
-Acum putem merge?
-Cred că da...
Spuse in timp ce se îndrepta spre ușă.
-Stai!
-Ce mai e?
S-a dus până în bucătărie și a scos ceva dintr-un sertar. A venit apoi , gata să plece!
-Mi-am uitat lumânările!
-Lumânări?
Nu m-a mai auzit! Am mers jos, și am pornit mașina. Tot drumul nu a vorbit deloc cu mine. Însă pe la jumătate, și-a amintit iar de ceva.
-Eric?
-Ce e?
-Poți să oprești puțin? Am uitat să cumpăr flori!
-Offff!
Am oprit mașina și l-am lăsat pe Ben să meargă să cumpere flori. Nu știu de ce ...dar prin cap îmi treceau tot felul de gânduri.
Ce fel de relație are Ben cu părinții lui de trebuie sa le ia lumânări și să le cumpere flori când merge la ei!
Mi-am îndreptat privirea, iar Ben venise înapoi .
Am pornit mașina, urmând în continuare indicațiile sale. Am ajuns într-un final pe o străduță puțin cam părăsită, iar eu aveam o presimțire cam ciudată...
Am coborât din mașină, și am început apoi să mergem pe jos.
-B-ben?
-Da?
-Uite...știu că nu ar trebui să mă bag...dar îmi pari cam ciudat, nu crezi?
-Ce vrei sa spui?
-De ce trebuie sa le duci lumânări și flori părinților tăi?
-Părinții mei au o casă mai specială, Eric!
-Ce? Ben, unde locuiesc părinții tăi?
Se oprise din mers apoi se uitase la ce era in fața noastră.
-Chiar Aici!
Mi-am întors privirea în fața și am observat că eram în fața unui
....
Cimitir?
