Ben:
Căzusem instant la pământ odată ce el ieșise și trântise ușa. Mă întreb din ce in ce mai mult de ce îmi face asta? Ce am făcut atât de rău. Niciodată nu m-am gândit că o să îi spun că îl urăsc, iar el o să plece, și o să mă lase...pur și simplu. Acum stau pe podea și plâng...doar din cauza lui.
-Mami? Ești bine?
Mi-am șters rapid lacrimile și m-am ridicat imediat ce auzisem cuvintele micuțului.
-D-da, Lucas! Sunt bine!
-Ba nu ești bine! Ce e cu tati?
Îmi venise din nou să plâng, însă m-am abținut in fata lui.
-Eu și tati avem câteva probleme.
-Dar vă certați in fiecare seară de ceva timp și eu nu vreau să se întâmple ceva.
-Nici eu nu vreau, puiule!
I-am spus luându-l în brațe și sărutându-l pe frunte.
-E tărziu! Ar trebui să te culci.
-Dar...știi ce, lasă!
-Ce e?
-Nu mai contează. Nu vreau sa te întristez iar.
-Spune! Nu mă întristez.
-Mie... mi-e dor să mă învelească tati...
Am spus că nu o să mă întristez, însă era o minciună.
-Și mie! Mi-e dor de vechiul..."tati".
Am scăpat o lacrimă, însă o ștersesem rapid.
-Haide! Te învelesc eu!
Am spus mergând cu el în dormitor, punându-l în pat și apoi invelindu-l.
-Noapte bună, pui!
-Noapte bună!
Lucas:
După ce mami a plecat in camera lui, m-am dat repede jos din pat și m-am pus la baza lui. Voiam să mă rog. Voiam să mă rog pentru mami și tati. Să nu se despartă sau sa se întâmple ceva rău. M-am rugat 20 de minute in continuu, repetând același lucru..."Ai grijă de mami și tati". M-am pus apoi înapoi în pat și am adormit. Încă îmi e frică...
