Ben:
Nu am dormit toată noaptea. M-am gândit la el. Îmi e dor să-l știu lângă mine noaptea. Să-i simt brațele în jurul meu. E 5:00 dimineața. Nu mai pot suporta.
M-am ridicat de pe canapea cu dureri de cap și cu ochii roșii de la plâns. Am luat telefonul și l-am sunat. Și da, prin surprinderea mea, a răspuns.
-Alo? I-am auzit brusc vocea răgușită.
-Unde ești?
-La mama.
-Ce faci acolo? De ce nu ai venit acasă?
-Parcă spuneai că nu vrei să mă mai vezi.
-Nu vorbeam serios. Vino acasă! Te rog!
-Acum?
-Da! Te rog! Vii?
A tras ușor aer in piept, după care îmi răspunse.
-Da, vin!
-Ai chei la tine?
-Da.
-Bine, te aștept.
-Bine.
După care îmi închise. Nu apucasem să-i spun "te iubesc", dar...în momentele astea nu mai o pot face cum o faceam înainte.
Abia așteptăm să ajungă.
