Lucas:
A trecut ceva timp de când am început școala. Zilele erau mai mereu la fel. Nu prea mi-am făcut prieteni, exceptându-l pe Kai care îmi e doar amic. Acasă lucrurile decurgeau la fel. Eu ajung acasă la ora 2, mănânc ce mi-a preparat mami, apoi il aștept pe tati ca să mă ajute la teme.
De ceva timp, mami sincer pare foarte...ciudat. E obosit, îl evită pe tati, e mereu nervos și...nu mai are timp de mine și de tati. Îmi e rușine să îi spun asta. Îmi e rușine să vorbesc cu ei. Singurul cu care pot vorbi uneori e Ursuleț. El ...înțelege. Sincer, mi-ar plăcea să am și eu un prieten bun cu care să mă distrez, să învăț, sa ies la joacă și chestii dinastea. Cum sunt restul. Adică sunt câțiva băieți în clasă cu mine care par să fie prieteni, dar e o problemă cu ei. Și mie, și restul colegilor ne e frică de ei. Sunt răi și obrăznici. Nu îmi plac deloc.
*Nu, nu am murit!*
