Eric:
Am fost trezit de niște sunete. Niște sunete pe care parcă nu le puteam ignora. M-am ridicat din pat și m-am uitat la ceas. Era 03:44 dimineața. Am ieșit dormitor iar sunetele se auzeau tot mai tare. Peste ceva timp, când mă apropriasem de canapeaua unde se presupunea ca Ben ar dormi, mi-am dat seama ca se aude cineva plângând. Și cum Lucas doarme, Ben era singurul. Am mers și am tras pătura brusc de pe el, doar pentru a-l vedea cum plânge în hohote.
-Ben?
-C-ce vrei?
-Cum adică ce vreau? Ce ai pățit? De ce plângi?
-Eu...eu....
Ezitase în continuu vreo un minut. Însă apoi imi sărise brusc în brațe.
-Te iubesc! Te iubesc atât de mult! Nu vreau să te pierd! Vreau să rămâi cu mine! Și cu Lucas! Pentru tot deauna! Nu vreau să se întâmple ceva.
-E ok! E ok! Stai liniștit! Nu mai plânge, te rog!
Spusesem strângându-l în brațe.
-Nu vreau să lăsăm problemele astea să ne despartă! Să ne facă rău!
-Nici eu!
-Hai să mergem dimineața la un doctor! Vreau să îmi fac analizele. Nu sunt bine!
-Mergem! Culcă-te, odihnește-te și dimineață mergem, bine?
-Bine!
-Vii să dormi cu mine?
-Da! Hai!
-Hai!
-Te iubesc mult!
-Si eu te iubesc!
I-am spus apoi sărutându-l.
