- Ben:
Era deja seara. Mai aveam o camera libera acolo, pe care i-am dat-o lui Lucas. Adormise deja, iar eu și Eric am rămas in bucătărie sa vorbim.
-Auzi, mă gândeam să decorăm cumva camera lui Lucas.
-Da, e o idee bună!
-Eric, scumpule, nici nu știi cât de fericit m-ai făcut!
-Mă bucur!
-Mm... știi...de ceva timp tot vreau sa te întreb ceva!
-Ce anume?
-Familia ta!
O mica liniște se lăsase intre noi. Genul de liniște ce rupe.
-Familia mea? Familia mea a fost o familie de căcat , Ben! Nici nu ai habar cât de mult îmi urăsc copilăria!
-Eric, eu...
-Te rog! Nu vreau să vorbesc despre asta acum!
-Bine! Dar...dar de ce? De ce îți urăști familia ?
-Din cauza tatălui meu! Un tâmpit! Care așa a fost toată viața! Nici nu mai știu nimic de el!
-Î-îmi pare rău!
-Hai să nu mai deschidem subiectul ăsta, Ben! Acum...tot ce contează ești tu! Tu și Lucas! Voi sunteți familia mea!
-Te iubesc!
I-am spus luându-l în brațe.
