Ben:
Nu puteam să cred ceea ce se întâmplă. Nu puteam pur și simplu, și nici nu voiam. Eric chiar ar face asta? În drum spre casă mă gândeam incontinuu la ce să-i spun. Nici măcar nu știu cum să reacționez. Asta e auirea.
Am ajuns într-un final acasă. Am intrat și în bucătărie, l-am văzut pe Eric, citind ziarul.
-Hey! Ce faci?
-Tu ce faci?
-Poftim?
-Tu ce faci? Hm? Spune!
-Ăăăă...
-SPUNE ODATĂ! am spus aruncându-mi geanta pe jos cu putere.
-Ce vrei sa spun? Ce-ai făcut?
-Spune, Eric! Ce ai de gând să faci?
-Cum adică?
-PLECI SAU NU?
-Poftim?
Spusese înghețându-i apoi privirea.
-Eric, eu nu mai știu ce să mă fac cu tine!
-Cum adică? Ben,stai umpic. Nu știu dacă o să plec, nu...agh! Nu știu!
Îmi venise ceva in minte și...chiar trebuia să-i spun. Nu mai suport toate astea.
-Eric? Fii sincer! De ceva timp te porți ciudat, mă minți, ne certăm incontinuu...Tu...tu vrei sa ne despărțim?
-POFTIM?
