Ben:
Am fost de dimineață cu Eric să-mi fac niște analize. Am mers acasă, apoi a trebuit să merg și să iau metroul până la cafenea. Chiar vorbeam cu el înainte să plec cum că ne-ar prinde bine o mașină, însă sunt conștient ca deocamdată nu ne permitem.
În fine. Eram deja la serviciu, dar eram în pauză. Ieșisem și eu la terasă să beau o cafea și să mă mai relaxez umpic. Stăteam și mă uitam în gol, sorbind din când în când din cana de cafea. Însă auzisem apoi o voce care ma strigă.
-Been! Ce faci băiete?
Mi-am răsucit privirea pentru a-l vedea pe șefu' care se îndrepta spre mine.
-Bună ziua!
-Bună, băiete! Ce zi frumoasă, nu?
-Eh... nu prea!
După ce rostisem aceste cuvinte, șefu se așezase jos, pe scaunul de lângă mine.
-Ce s-a întâmplat? A spus părând îngrijorat.
-Eu și familia mea nu prea ne descurcăm cu banii. Suntem și obosiți, iar eu și Eric am început să ne certăm tot mai des.
-Aoleu! Păi nu prea îmi place ce aud!
-Nici mie nu îmi place situația în care ne aflăm.
-Nu te întrista, Ben! Tu și Eric vă veți descurca! Spuse afișând un zâmbet.
-Apropo, ce mai face copilu? Ăă...Lucas parcă...
-Lucas e... Bine. La școală, acasă, tot așa...
-E bine atunci!
O mică pauză se lăsase, timp în care am mai băut ceva din cafea.
-Hey! Ce-ai zice să mergem să jucam niște dame?
-Ăămm... Păi mi-ați spus înainte ca sunt vase de spălat și mai sunt clienți...
-Se ocupă Miriam de ei!
-Ok, atunci!
Am mers cu el pe terasa din spate. Era terasa biroului lui. M-am așezat pe scaun, așteptând apoi ca el să vină cu damele.
Se întoarse după 2 minute, după care am început să jucam.
Îmi făcea plăcere să mai stau să mă relaxez din când în când. Mai ales ca bătrânelul asta îmi da mereu o dispoziție bună.
Are o prezența aparte. Aș fi vrut ca bunicul sau tatăl meu să mai trăiască să petrec timp de genul și cu el...
