Ben:
Eram la lucru, în pauză. M-am dus pe terasa din spate sa beau o cafea cu șefu.
-Și? Ben? Cum mai e viața ta? Am aflat de marea veste, apropo!
-Care din ele?
-Cea cu...știi tu... Spuse apoi bătându-mă ușor pe buze.
-Ah, da.
-Mai sunt vești?
-Din păcate da. Am spus întristându-mă.
-Ce e?
-Eu...off. Doamne! Eric o sa plece din țară!
-POFTIM? Cum? De ce? Când?
-În aproape 1 săptămână.
-Și e luată decizia deja?
-Inca nu. Dar...trebuie să plece.
-Păi?
-Avem iar probleme cu banii. Suntem faliți. Avem noroc că mai avem o casă și câte un loc de muncă.
-Și tu? Ce o sa faci singur? Cu 2 copii?
-Mă descurc eu cumva...
-Off, Doamne!
-Mda...asta e...Nu avem ce face...
Am spus uitându-mă la el, auzind apoi că mormăise ceva. Eram prea demoralizat, așa că decisesem să-l ignor.
-Mă întorc la treabă!
-Bine, bine! Ah, Ben?
-Da?
-Maine sau poimâine o sa fiu plecat puțin. Ăă...poți să-ți las lucrurile în grijă, nu?
-Sigur, cum sa nu!
-Bine, mulțumesc, Paaa!
-Paaaa!
