Kai:
- Ești sigur că părinții tăi te lasă?
-Bineințeles că da! Daca vrei poți și dormi la mine.
-Dacă spui tu...
Eram deja în fața ușii apartamentului lui Lucas. Îmi era puțin rușine, trebuie să recunosc, dar parca atunci când sunt cu el nu pot simți nimic altceva decât fericire. E special. E...e minunat.
Am intrat la un moment dat înăuntru. Mi-am lăsat pantofii la intrare și am intrat stând în spatele lui, într-un fel lângă el. Am mers in sufragerie, unde erau și părinții lui.
-Bună seara! I-am salutat timid. Știam de mult timp că părinții lui sunt...cum sunt, deci nu a fost nimic nou pentru mine.
-Mami, tati, el e Kai! E prietenul meu cel mai bun!
-Ia auzi! Ce frumos! Spuse cel brunet *(Ben)*.
-Da, da! Încântați, Kai! Spuse celălalt.
-Și eu la fel!
-O să mergem in camera mea!
A spus Lucas luându-mă de mână și trăgându-ma după el. Mă simt bine atunci când mă atinge. Are mâini atât de reci și fine. Ajunsesem in camera lui. Închise ușa și se trântise in pat.
-Șiii? Ce vrei să facem?
Am înghițit în sec și am roșit subtil văzându-l acolo...întins în pat. Era așa de... frumos. Nu am cuvinte.
-Ce vrei tu!
Se ridicase din pat și se pusese pe scaunul de la calculator.
-Stai și tu jos! Spusese fara sa se uite la mine.
M-am îndreptat spre patul lui și m-am așezat jos.
Timp de 1 ora și ceva am stat amândoi, ne-am jucat, și am vorbit. Eram puțin obosit și mă gândeam că ar trebui sa merg acasă.
-Luchi! Cred că ar trebui să plec!
-Cee? Nuu! De ce? Spuse cu o fața tristă si pe un ton dezamăgit.
-E tărziu!
-Nu vrei sa ramai aici? Haide! Sun-o pe mama ta și spune-i!
-Ăămm...dar se poate?
-Cum sa nu! Haide odată!
-Ești sigur?
-Daaa!
-Ar fi mai bine sa te duci să-ți întrebi părinții mai întâi...
-Aghh! Ce stresant ești!
-Hey!
-Bine, bine, mă duc! Tu până atunci anunța-ți părinții.
-Ok, ok!
Am sunat-o pe mama și am întrebat-o daca pot rămâne la el peste noapte. Mi-a spus da foarte repede și clar. Nu mă așteptam, însă totuși m-am bucurat. După 2 minute, Luchi dăduse buzna înapoi în cameră.
-Iti trebuie niste pijamale!
-Ce? Nu e nevoie! Pot dormi așa!
-Nu fi prostuț! Spuse cât timp căuta în dulap, apoi îmi aruncase niste pijamale de ale lui.
-Mulțumesc!
-Nu ai pentru ce! Acum hai la masă!
-Nu, nu ar trebui...
-Haide! Mama a gătit pui!
-Îmi place puiul!
-Atunci hai odată!
Spuse venind și cuprinzându-mi iar mâna, mergând cu mine până în bucătărie.
