Trecuseră ceva timp de când cu toate acele vesti. Era Sâmbătă, 24 Noiembrie. Era frig afară, și ceva zăpadă, însă asta nu l-a împiedicat pe Ben să iasă în natură cu minutul Lucas. Erau în parc. Ben se așezase pe o banca de la intrarea în parc, iar Lucas se dusese la joaca cu prietenul lui.
Ben:
Stateam pe banca aceea și mă gândeam la fel și fel de chestii. De ceva timp, nimic nu mai funcționează cum trebuie. Stăteam cu ochii în telefon, însă observasem apoi că cineva se așezase langa mine.
-Bună, Ben!
Îmi întorc privirea, iar langa mine o vad pe mama lui Eric.
-Bună ziua! Ce mai faceți?
-Eu sunt bine, bine! Tu ce faci? Am auzit de vestea cea mare, felicitări!
-Mda... mulțumesc!
-Eric? Ce face?
-Acasa, încă doarme.
-Și? Ați vorbit? A luat o decizie?
-Decizie? Ce decizie? Cu privire la ce?
-Cum adică?
-Despre ce decizie vorbiți?
-Eric! O să plece sau nu?
-Poftim? U-unde sa plece?
-Ăă ...în Italia...Cu tatăl lui. Aveți nevoie de bani, nu? Iar Tony vorbi cu Eric cum că ar putea veni să lucreze cu el acolo...
-POFTIM? M-am ridicat brusc de pe banca.
-O Doamne, Ben! Eric nu ți-a spus nimic?
-NU! Dar...când s-a întâmplat asta? Ce? Aoleu! Nu mai înțeleg nimic. Ăă, la reverdere, doamna O'Brien.
~Spuse acesta plecând și îndreptându-se spre casa nervos.
