Eric:
-Deci așa ne înțelegem!
-Da! Apropo, unde e?
-Va veni imediat!
-Mulțumesc!
Da! E cam logic ce am făcut, nu-i așa?
Stăteam pe canapea in biroul doamnei ăleia, așteptând...ei bine...noul ...c-cc...c-ccop...c-copil!
Încă nu îmi vine să cred că am făcut asta! Însă merita pentru Ben! Mi-am întors puțin privirea, pentru a vedea apoi un piticot care stătea în ușă. Era așa...mic și...inocent...
Am mers mai aproape de el, aplecându-mă apoi la nivelul său.
-Hey!
-Hey! Mă salutase timid. O doamne! Îmi amintește de Ben.
-Cum te cheamă, micuțule?
-L-lucas mi se spune pe-acici!
-Ok, Lucas! Eu sunt Eric!
-Tu ești noul meu tătic?
Mi-a stat inima în loc la auzul acelor cuvinte! Era...prea direct!
-D-da! Eu sunt!
Înainte să mai spun ceva, simțisem cum mâna sa micuță i cuprinde pe a mea. Asta mă făcuse să ... zâmbesc!
-Hai să mergem să-ți vezi noua casă!
I-am spus , văzându-i apoi zâmbetul ăla drăguț. Îmi amintea mult de Ben!
Hehe! Abia aștept să-i văd față când va afla că avem un copil 😁😂
