Legături de spirit (spin-off "Academia Vampirilor")

Cincisprezece

  Nu ştiu exact cum am ajuns în camera mea, dar ultimul lucru pe care mi-l amintesc înainte de vis, a fost perna. Bine măcar că nu mai era nimeni în sufragerie când a plecat Alek. Nu mai aveam chef de spectatori şi la acest moment.  

  Aşa, ziceam că ultimul lucru pe care mi-l aduc aminte înainte de vis, a fost perna. Acum visul. Un vis minunat după părerea mea, până când cineva/ceva/singură mi l-a transformat în coşmar. De la visul minunat, în care eram în braţe la Alek şi el îmi șoptea cuvinte dulci la ureche, am ajuns undeva, întinsă pe o masă cu trei ciudați din umbră aplecați asupra mea.

  Da, ai auzit bine. Ciudaţi din umbră. Aşa m-am gândit să le spun pentru că nu ştiam ce alt nume să le dau umor siluete întunecate care mă băgau în sperieți, dar care mă şi fascinau în acelaşi timp.

  Aşa, deci. Tipi ăştia erau aplecaţi asupra mea şi vorbeau în şoaptă.

  Atâta putere, spuse primul dintre ei.

  Ca să nu-i confund le-am dat numere, exact cum am făcut cu căţe-clonele brunetei. Doar că de data asta eram mai ciudată pentru că nu reuşeam să-i deosebesc cu nimic, dar totuşi ştiam care ce şi cum.

  Poate ar fi trebui să o păstrez pe ea, spuse Doi.

  N-ai fi rezolvat nimic. Oricum e mai bine aşa, spuse Unu.

  Mai bine cu ce? întrebă Trei frustrată (Da, ultimul după voce părea femeie, dar cum nu prea vedeam clar, rămâne doar părea. Ar putea la fel de bine să fie şi bărbat.) Chiar tu ai spus că e puternică.

  Da, este puternică, dar nu de neoprit, spuse Doi.

  Doar n-ai de gând să o omori? întrebă Unu frustrat. N-am ţinut-o ascunsă atâta vreme ca să o elimini tu.

  În nici un caz. E prea valoroasă, şi în plus e nevinovată. Ea nici nu ştie în ce s-a băgat. Vom combina magia şi o vom scoate o vreme din scenă. Apoi ne vom continua planul şi poţi să o iei de partea da, dacă asta îţi dorești.

  Unu părea foarte sigur pe ce spunea, şi dacă nu aş fi fost îngrozită, poate aş fi înţeles ce vrea să spună. Trei luă cuvântul:

  Asta dacă reuşeşti să o dresezi. Din ce am văzut e foarte apropiată de restul gloatei, mai ales de Dimka.

  Hmm… S-a rupt iubirea dintre Belikov şi Rosemarie? întrebă Doi.

  Rose şi Dimitri? Ce treabă aveau ciudaţi ăştia cu prieteni mei?

  Nu vă las să vă apropiați de ei, ţip eu.

  Repede, până nu-şi recapătă întreaga putere, spuse Unu alarmat.

 

Mi-e frig, mi-am spus eu strângând așternuturile pe lângă mine.

  După lumina care venea dinspre peretele de sticlă, am anticipat că probabil este undeva spre după-amiază. Aveam să întârzii la facultate. Şi totuşi acest gând nu reuşi să mă convingă să mă dau jos din pat.

  Vag, o voce din capul meu mi-a spus că dacă era nevoie să ajung astăzi la facultate, Dimitri sau Lissa m-ar fi trezit. Asta însemna că era sâmbătă.

  Da! Era sâmbătă. Cred.

  N zadar am încercat să calculez zilele şi să aflu exact ce zi era astăzi. Mintea mea nu coopera deloc, şi îmi era atât de frig!

  Mi-am strâns păturile pe lângă mine şi m-am dat jos din pat. Abia puteam sta pe picioare, dar totuşi am reuşit să ajung până pe verandă. Acolo m-am prăbușit pe canapeaua de lângă uşa mea şi mi-am tras păturile mai sus, acoperindu-mă.