Legături de spirit (spin-off "Academia Vampirilor")

Doi

 Acum eu eram cea fără cuvinte.

—Ce? 

—Uite știu că nu mă cunoști, dar nu ai și tu sentimentul acela că ne știm de o viață? Poate sună stupit, dar trebuie să ai încredere în mine, și trebuie să plecăm până nu vin mai mulți.

  —Dar prieteni mei?

  —Tu ești ținta. Ei vor fi în siguranță. Acum haide!

  Încă șocată l-am lăsat să mă conducă spre ieșire.

  —Și mă rog, unde ar trebui să meargă?

  Dimitri se întorsese și rămăsese blocat.

  —Jake?

  —Dimitri?

  De parcă situația asta nu putea deveni și mai încurcată.

  —Ce cauți aici? întrebă Dimitri.

  —Îmi apăr sora. Tu ce faci aici? Cu ea?

  —E o poveste lungă, dar trebuie să plecăm. Este în pericol.

  Jake nu a mai pus alte întrebări și am pornit toți către ieșire. Când au observat că mă mișc prea încet, Jake m-a luat în brațe și a pornit agale cu mine în brațe.

  Afară nu știu cum, dar ceilalți gardieni ne așteptau în mașină cu ușa din spate deschisă și motorul pornit.

  Ok, oficial era prea mult pentru mine. Restul evenimentelor până acasă sunt în ceață. Vag îl auzeam pe Jake sau Dimitri strigând că suntem urmăriți și Jake care susținea să ajungem cât mai repede la adăpostul dispozitivelor de pază.

  Nici atunci când Jake m-a luat de mână și m-a târât afară din mașină, nu am reacționat. Abia când ușa de la intrare s-a trântit în urma mea, iar Aky a sărit pe mine pentru a mă întâmpina, rotițele raționamentului meu au început să funcționeze din nou.

  —Bun, acum îmi explică cineva ce se întâmplă aici?

  —Și eu sunt curios. Tata apăru din sufragerie cu mama în urma lui. Își încrucișă brațele la piept.

  Oo! Când tata făcea asta nu era un semn prea bun. Și din câte se părea și Aky era curios pentru că se opri din datul din coadă și își concentră atenția asupra lui Dimitri.

  —Un grup de strigoi au atacat hotelul, s-a grăbit Jake să spună.

  Tata s-a încordat și ne-a făcut loc să intrăm în sufragerie.

  —Ce s-a întâmplat? Vocea mamei trăda îngrijorarea, iar gestul ei de a se așeza lângă mine, punându-și o mână pe umărul meu îmi dădea de înțeles că știa continuarea.

  Aky s-a așezat și el la picioarele mele, devenind atent. Uneori chiar mă surprindea cât de inteligent era pentru un câine.

  Jake s-a grăbit să o scoată din suspans mai repede.

  —Tiara era ținta, cum am anticipat.

  —Anticipat? Stai puțin. Vrei să spui că știai despre atac?

  —Nu știa, a spus tata. Dar bănuia. Săptămânile astea, chiar daca nu știai, John și Diego au fost în permanență pe urmele tale.

  —Dar se pare că nu erau singuri, a preluat Jake. Diego a surprins săptămâna aceasta un grup de oameni care te supravegheau. I-a urmărit până a ajuns la un depozit abandonat din nord. Din câte spune el, era un bârlog de strigoi, așa că am investigat si eu. În ultima lună activitatea strigoilor din oraș s-a dublat. Vin și alți.