Urmatoarele saptamani au decurs deosebit de bine. Venea Craciunul si urma sa mergem la Vizuina.
Pana acum s-au intamplat o tona e chestii. Grupul nostru de ''Aparare Contra Magiei negre'' isi gasise un loc de exersat numit ''Camera Necesitatii''. Dobby ne spusese de el. Asta a fost partea buna. Ma rog, pe langa cea cu mine, care puteam din nou sa merg.
Harry si cu mine i-am antrenat cum trebuia pe toti si dupa vreo cinci antrenamente, inainte de Craciun, Harry a sarutat-o pe Cho. Sub vasc! Cred ca am fost singura care l-a sacait cu prostii vreo trei zile incontinuu, pana la urma avea sa ma asculte.
Umbitch le-a interzis lui George si Harry sa mai joace Vajhat, da...
Nu am mai avut alte viziuni despre Sirius sau acea voce care mi-a redat picioarele inapoi, despre acea...profetie, dar simteam aproape in fiecare noapte ca auzeam ceva.
***
Intr-o noapte, dupa inca un antrenament, m-am dus sa ma culc, franta de oboseala. Exersatul formarii unui Patronus fusese greu, iar eu, una, nu mai puteam sa creez momentan unul. Din cauza matusii mele si a Kiarei. Harry se ocupase de tot azi, iar eu mai mult am stat si am privit, dându-le indicații prietenilor noștri.
Lumina lunii intra pe fereastra si simteam cum pleoapele mi se inchideau. Capul mi-a picat intr-o parte si brusc am deschis ochii.
Fix cand era sa adorm am auzit niste voci. Erau voci cunoscute! Cu inima bubuindu-mi puternic m-am dat jos din pat. M-am infiorat cand m-am pus pe picioare si am mers incet spre peretele din fata mea, de langa patul lui Hermione.
Vocile se auzeau din ce in ce mai tare. Cand am ajuns in fata peretelui vocile s-au preschimbat in una. Am tresarit si am atins usor peretele. Am tras aer adanc in piept si pentru un moment inima mi-a batut mai puternic.
Era un barbat, un barbat roscat, intins pe jos.
Am apucat cu ambele maini peretele si m-am proptit in el, respirand sacadat. Am deschis gura si am tras aer mult, incercand sa ies din transa.
Sarpele de langa omul acela ii sfasie gatul. Era domnul Weasley! Domnul Weasley era în mare pericol, iar eu nu știam ce să fac!
Am gemut îngrozită si am scuturat capul, cu lacrimile incepand sa-mi curga. Am oftat obosita si am incercat sa ies iar din transa.
Am scheunat, m-am impins in perete si mi-am pus mainile la urechi. Tipetele domnului Weasley imi faceau capul sa bubuie.
M-am retras si am inceput sa plang speriata, scuturand din cap ca o nebuna. M-am impiedicat si am simtit o voce care imi striga numele.
Nu pot...
Mi-am dat capul pe spate si am strans din ochi, in timp ce tipetele se inteteau.
- HARLEY!
Inca o muscatura. O alta durere. Un alt racnet.
Am deschis gura si am tipat. Am cazut pe jos, cu lacrimile oprindu-se. O mana tremuranda m-a ridicat si alte doua buze calde mi-am atins fruntea. Mi-am ridicat imediat privirea.
Inca respirand sacadat, mi-am dat seama unde eram si ce facusem. Avusesem o viziune. Tipasem, probabil prevestind moartea. Domnul Weasley era pe moarte!
- Harley, esti bine...?
Daymon ma mangaia pe fata, incercand sa-mi stearga lacrimile. L-am apucat de umeri si mi-am ingropat fata in gatul lui, cu inima bubuind atat de tare. Lumina din dormitor era aprinsa si mai multi se uitau la noi. Mai multe fete.
- Harley, ai vazut ceva legat de un sarpe? am auzit eu o voce cunoscuta. Hermione.
Am holbat ochii si m-am ridicat, aproape daramandu-l pe Daymon. Acesta s-a ridicat si el si a zis:
CITEȘTI
Harley Potter #5- Profetia
Fanfiction5/7 Vremuri întunecate ii asteapta pe gemenii Potter. Mai ales pe prietenii lor, cei rămași în viață, acum că Lordul Întunericului a renăscut. Harley începe să aibă mai multe viziuni, fiecare mai înfricoșătoare și mai reală că cea precedentă. Nu ști...
