V. Din nou în Expres

384 45 17
                                    

- Paaa!

- Aveti grija!

- Va iubiiim!

- Trimiteti-ne bufnite despre tot ce e straniu! Sau suspect!

- Nu ii lasati pe Fred si George cu pocnitori!

- Nici pe fratii vostri!

- Ma ocup eu! am strigat, facandu-i cu mana doamnei Weasley, cand trenul lua curba.

- Nu, nu te ocupi!

Fred ma trase de la geam pe hol si zise:

- Ma duc in compartimentul nostru! Daca vrei sa vorbim, stii unde sunt!

- Ihim... am zis si l-am sarutat, nepasandu-mi ca multa lume ne privea.

Am plecat cu Harry, Daymon, Ginny, Hermione si Ron, spre compartimente. Am cutreierat tot coridorul si nu am gasit niciun loc liber. Hermione s-a intors spre noi:

- Aaa... eu si cu Ron ar trebui sa mergem in vagonul Perfectilor. Ne vedem peste o ora.

Harry s-a uitat in jos si am vazut ca avea o privire trista. Da, nici eu nu fusesem facuta Perfect. Dar nu ma deranja.

Am mers mai incolo, unde ne-am ciocnit de Neville.

- Buna, Harry, Harley, Daymon si... Ginny...este plin peste tot... gafai el. Unde sa... stam?

- Ce tot spui? zise Ginny, care se strecurase pe langa Neville ca sa se uite in compartimentul de langa el. Aici este doar Luna Lovegood. Haideti!

Neville murmura ceva in legatura cu dorinta de a nu deranja pe nimeni. Apoi, se uita la Daymon, care ii zambi relaxat. Neville zambi:

- Si Kiara?

Se lasa o tacere nemaipomenita. Daymon intra in compartiment, impreuna cu ceilalti, iar eu l-am tras pe Neville mai departe, cu lacrimi in ochi. I-am povestit incet cum am vazut-o si cum am tipat. I-am zis ca nu am facut nimic... nimic...

- Oh... zise el cu ochii inlacrimati. O, vai...

A scos un buchet de flori de la spate. M-a durut sufletul. El mi l-a aratat ca si cum era un lucru nepretuit.

- Vai, Neville, nu zice ca astea erau pentru ea! am zis cu buza tremurandu-mi.

- Erau, dar, ei bine... a zis el.

Le-a pus pe pervaz si a zis:

- Sa se odihneasca in pace...

A intrat mohorat in compartiment. Am pus fruntea pe geam. Mi-am muscat buza si am incercat sa inghit nodul din gat. Ma durea. M-a durut cand l-am vazut pe Neville cu florile alea. Daca Kiara ar fi stiut...

M-am fortat sa intru in compartiment si am zis:

- Buna, Luna, scuze ca te deranjam, dar nu avem alt loc...

Fata care statea langa geam, langa Harry se uita la mine pe deasupra unui ziar pus cu susul in jos, numit Zeflemistul. Avea parul blond si spalacit, impletit in codite si foarte lung, ochii albastri exoftalmici, care ii dadeau un aer de nebuna si niste ochelari ciudati pe cap. Imi zambi sters si zise dupa ce ma privi fix in ochi, spuse:

- Tu esti Harley Potter...

- Evans. Harley Evans, am corectat-o eu nesigura pe mine, in timp ce ma asezam langa Harry, fix in dreptul usii.

- Esti o Banshee! zambi ea visatoare. Ai prevazut moartea, nu e asa...?

- Ăă... am zis. Da, nu tot timpul, stai calma!

Harley Potter #5- Profetia Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum