Harley Potter #5- Profetia

XV. Noaptea de Crăciun

- Draco?

Inima-mi batea cu furie. Atâta furie, încât am strâns din pumni - două pahare de pe masă au pocnit, iar cioburile s-au lovit de pelerina lui Snape. Acesta a tresarit, iar eu am mărit ochii, enervandu-ma iar.

Harry și Sirius s-au oprit în spatele meu, încruntați amândoi. Pana și Lupin avea o față... deloc pașnică...

- Cum indraznesti sa vii aici? am strigat. Cum îndrăznești? După tot ce ai făcut?!

- Domnisoara Evans, cred ca nu mai e nevoie sa va zic ca este elevul Casei mele, asa ca l-am bagat inapoi, imi zise Snape monoton. Era din noi posedat, ca in anul intai, iti aduci aminte? A fost o incercare de-a lui Voldemort sa ajunga la tine. Am anulat-o si i-am pus o protectie.

L-am privit stupefiata. Nu imi venea sa cred!

- Dumbledore știe asta? am zis, fierband de furie.

Snape a dat din cap și a făcut-o atât de incet, încât am crezut că i se blocase gatul! Eu am strâns iar din pumni și alt pahar a explodat. Sirius a ridicat din sprâncene, iar Harry mi-a pus o mână pe umăr.

- Ok, deci, am gasit canile alea de care mi-ai zis, Sirius, dar nu cred ca sunt bune, par... incepu Daymon cand intra in bucatarie si scapa canile din mana.

Se sparseră și ele. Sirius își plesni fruntea.

Se incorda si il privi pe Draco cu furia oarba clocotindu-i in ochi.

- Malfoy! a răcnit Daymon.

Mi-am dat și eu o palma peste fata.

- Daymon... a mârâit Draco.

Eu am făcut un pas în față, iar Harry m-a tras înapoi.

- Ce dracu' cauti tu aici? se rasti Daymon.

- Voiam sa te intreb aceeasi chestie! ranji Draco. Gata? Te-ai combinat cu Evans?

- Tine-ti gura, Malfoy! zise Ginny dur.

- Cred ca ar trebui sa pleci, am zis incet. Pana nu se întâmplă ceva! Pleaca, Draco! Pleaca!

Degetele mele erau impletite cu ale lui Daymon si tremuram de furie. Harry ma atingea pe spate.

- Esti ok? murmura Daymon in urechea mea.

- Da, sunt ok...

Apoi, am trecut pe langa el si am mers din nou spre camera cu pianul. Auzeam acum cum Sirius le cerea ajutorul tuturor pentru cina de Craciun.

Arthur urma sa vina oricum. Se facuse mai bine, iar Vindecatorii de la Sf. Mungo isi facusera treaba repede.

Am intrat în camera întunecată, m-am asezat pe scaun si am apasat clapele. Am inceput sa cant o melodie fara un rost anume si am auzit brusc o ciocanitura in usa. Am oftat, ridicandu-ma cu greu și am mers spre ușă.

Mi-am dat ochii peste cap si am deschis usa, ramanand tablou. Inima mi-a făcut o tumbă în piept și am simțit o senzație de dor profund. M-a întors pe dos!

- F-Fred! am făcut eu.

El a zâmbit, ridicând o sprânceană. Inima mi-a urcat în gât.

- Eu.

Am dat să închid ușa. Fred a oprit-o.

- Nu vezi ca repet? am oftat eu.

- Pentru? a ras el, incrucisandu-si bratele la piept.

- Uite asa. Pa, pa...

Cand am vrut sa inchid usa, Fred a opus forta iar si a intrat in camera. Am oftat obosita si am zis: