Harley Potter #5- Profetia

IX. Momentul de panică

Harry ma ducea in brate spre aripa spitalului, unde urma sa ma imbrac si sa plecam ca sa-l salvam pe Daymon. Eram emotionati si puteam muri încercând. Ma rog, când nu era sa murim noi într-o aventura de-a noastră...

Aveam doua probleme:

Nu stiam unde era Daymon.

Nu puteam sa merg. Nu aveam protezele.

Harry a deschis usa cu piciorul, iar Hermione si ceilalti s-au dus la dulapuri sa scoata hainele cu numele meu.

- Auu! am zis.

Harry ma asezase pe pat si atunci ceva ascutit ma impunsese in coapsa. Harry s-a grăbit sa scoată hainele din șifonier și a trebuit să mă mut cu ajutorul bratelor mai la o parte.

- Ce nai...? am murmurat.

Am dat plapuma la o parte si am scos ceva de sub ea. Am ramas cu gura cascata. Erau doua proteze, probabil pentru mine, ce sa mai: sigur erau pentru mine! Fața mi s-a luminat imediat și m-am uitat site prietenii mei.

- Harry! am zis vesela. Sunt de la Dumbledore si... Uau, ce noroc!

Am citit pe un biletel de pe ele:

Dragilor, nu am mult timp. Am aflat de Daymon si suntem pe drum impreuna cu Dumbledore si Snape. McGonagall pazeste un portal. Ne intalnim in Coliba Urlatoare. Aveti mare grija sa nu va prinda profesoara Umbridge.

Lexa.

Hermione a adus hainele si Ron pazea usa. M-am imbracat cat de repede am putut si mi-am pus picioarele in proteze. Le-am inchis cu un clic si acele mi-au apasat nervii automat. Degetele de la picioare s-au miscat imediat si sangele a inceput sa isi urmeze cursul normal.

M-am ridicat si am inceput sa ma plimb prin camera, icnind in unele momente. Harry zise:

- Mergem?

Hermione isi scoase bagheta si spuse:

- Da!

Ron ne deschise usa si Neville murmura o vraja pentru inchidere. Coboram scarile in liniste, gafaind speriati. Aveam fruntea uda de sudoare si tremuram. Eram intrigata dar in acelasi timp speriata.

Am strabatut holurile cele mai scurte, uitandu-ne in spate din cinci in cinci secunde. Eu aveam senzatia apasatoare ca Umbridge sau doamna Norris ne urmarea.  Imi repetam in cap lucruri linistitoare.

- Avada Kedavra!

- SIRIUS!

Am deschis ochii si am tras aer in piept in timp ce alergam pe holul de la intrare, grabindu-ne spre usa mare de lemn. M-am impleticit, vazand franturi de imagini. Inima incepuse sa-mi bata puternic.

Nu, nu, nu era adevarat. Sirius nu era mort.

Daca altcineva murea...?

În timp ce alergam, simțeam cum în ființa mea se aprindeau din nou puterile de Banshee. Aproape că m-am impiedicat când am văzut cu ochii mintii ceva ce nu voiam sa vad! Ochii mi se făceau albi.

- Nu o sa o ranesti niciodata prin mine!

- O, mai taci! Nu cred ca modul asta de ucis o sa te pastreze tacut! Vei vorbi tu...

- Niciodata!

Un sunet de sugrumare.

Dealul cu Coliba Urlatoare se zarea bine. Mai aveam putin. Putin... Puțin de tot - trebuia doar să sărim gardul din Hogsmeade și să traversam dealul. Doar puțin.

- Vorbeste, House!

- Cand o sa scap, si o sa fiu liber, o sa te sugrum pentru tot ce i-ai facut! marai el.

- A,da...? rase acel baiat din umbra. Dar tu? Crezi ca o sa creada un morocanos ca tine?

- Mai mult ca pe tine! Ea ma cunoaste!

- TACI! TACI DIN GURA!

Se auzi un impact, un pumn in fata. Cineva scuipa sange si marai nervos:

- Nu vei scapa cu asta, Malfoy, nu vei scapa! Ti-o vei lua de la cine nu te astepti!

- Te referi la Evans?

- Bineinteles, porcule!

Malfoy se apropie periculos de Daymon, si acum respirau scadat si erau agitati, privindu-se crunt.

- Daca mai sufli... murmura Draco, ii dau drumul sforii...

Daymon il privi negru de suparare, tremurand.

- Ce crezi ca o sa zica cand o sa te vada? Hm?

- Nimic, Malfoy! Nu ii pasa! murmura Daymon.

Am dat din cap, clatinandu-ma. Nu, nu era adevarat! Imi pasa!

- A venit timpul! zambi Draco.

- NUUUUUU!

Harry, Ron, Hermione si Neville isi pusera mainile la urechi, in timp ce dealul parea ca se clatine. Mi-am dus mainile la urechi si am tipat iar, cu lacrimile iesindu-mi ca un tsumani din ochi.

- NU!

- HARLEY! REVINO-TI!

Harry ma scutura in timp ce plangeam, fara aer, holbandu-ma la usa Colibei Urlatoare. M-am ridicat si am dat din cap negativ, rotindu-ma in jur, cu mainile pe fata.

- Nu, nu, nu...

Hermione incerca sa se apropie.

- Imi pasa! Imi pasa! strigam.

- Unu...

Am tipat, dandu-ma in spate, intrand in Ron, care tipa si el.

- IMI PASA!

- Doi...

- NU!

Am deschis usa si am urcat scarile, strigand in continuare. Ceilalti urcau si ei in fuga treptele, incercand sa inteleaga ce se intampla in mintea mea de Banshee.

- Trei!

- DAYMON!

Am deschis usa si am sarit spre Draco care trasese de o sfoara. Daymon, care era suspendat in aer de mii de catuse, cu o sfoara groasa in jurul gatului, se sufoca, tragand disperat aer in piept.

Eu deja eram pe Draco, lovindu-l cu pumnii si incercand sa-l omor cu mainile mele.

- Harley!

- HARLEY! STAI!

- Opreste-te!

Draco incepuse sa scuipe sange, tusind, cu mainile la gat. M-am retras si mi-am inchipuit cum se sufoca. Simteam durere si energie! Voiam sa îl fac sa plătească! Rău!

- HARLEY!

Apoi, pentru o secunda, l-am vazut pe Fred, tusind si sufocandu-se. Am clipit si m-am dat in spate. M-am lovit de cineva si cand m-am intors, am dat fata in fata cu Dumbledore.

- Ne ocupam noi de el.

Am alergat spre prietenii mei, care il scoteau pe Daymon din catuse. M-am oprit si am rasuflat socata, cand i-am vazut gatul inrosit, si capul leganandu-i-se bleg pe umeri.

Nu va speriati. Ok? Eu una chiar tremur, dar va zic doar atat.