Harley Potter #5- Profetia

II. Casa Cumplitală p2- Discuții întortocheate

- HARLEY! HARRY! Ron, au venit Harley si Harry! N-am auzit cand ati sosit! Ah, sunteti bine? V-ati suparat pe noi? Sunt convinsa ca da, stiu ca scrisorile noastre au fost inutile, insa nu am putut sa-ti spunem nimic, Dumbledore ne-a pus sa juram! Trebuie sa va povestim asa de multe si voi la fel noua-Dementorii. Cand am auzit! Si audierea de la Minister- e de-a dreptul insuportabil! Nu pot sa te exmatriculeze! Iar la audiere...

- Hermione, lasa-i sa respire! spuse Ron.

- Da, voiam si eu niste raspunsuri, dar... incepu Harry artagos.

Mi-am dat ochii peste cap. Avea sa se termine prost... Avea sa se termine foarte, foarte prost!

- Prietene, am vrut sa ti le dam! Serios! spuse Ron. Dar Dumbledore ne-a pus...

-...sa jurati! zise Harry. Da, m-am prins!

Urma o tacere apasatoare, in care eu ma uitam cand la unul cand la altul. Pff... Mi-am împreunat mâinile și am tras adânc aer în piept - m-am uitat la Ron, care era la fel de tensionat ca mine.

- A parut sa creada ca asa era cel mai bine, murmura Hermione. Ma refer la Dumbledore.

- Da, spuse Harry.

Eu am tăcut. Dar i-am aruncat lui Hermione o privire îngrijorată. Apoi, m-am uitat la Harry - nici nu se uita la noi. Se uita în gol, iar când făcea asta, nu era un semn bun.

- Cred ca si-a zis ca erati cel mai in siguranta cu Incuiatii, incepu Ron.

- Zău?! zise Harry nervos. Stiti cum e sa va atace Dementorii? Iar? Nu cred ca e mai bine! Hermione tu știi, doar în anul trei ai fost și tu atacata!

- Pai, nu - dar de asta a fost pus sa fii supravegheat! a spus Ron ușor.

- Si totusi, nu prea a functionat, nu-i asa? spuse Harry, straduindu-se sa-si mentina vocea dreapta. Pana la urma, tot eu trebuie sa ma descurc singur, nu?

- Hei, m-ai avut pe mine! am spus, simtind un gol in stomac. Nu ai fost singur, Harry!

- Gura, Harley!

M-am uitat la Harry stupefiata si m-a durut sufletul. Am scapat un oftat uimit. Hermione a făcut un pas în spate și a înghiți în sec. Ron n-a avut nicio reacție. Eu l-am văzut pe Harry cum își lua încet ochii de la mine și am simțit cum îmi cade cerul în cap!

Uram atât de tare când Harry se certa cu mine! Era mai rău decât... de fapt, am mai spus asta o dată... era atât de rău!

- Era foarte suparat, spuse Hermione firav, după acele momente de liniște apăsătoare. Dumbledore. L-am vazut. Era de-a dreptul infricosator dupa ce s-a terminat tura lui Mundungus! Ii pasa de tine! Nu te va lăsa să pleci de la Hogwarts!

- Vai, ce bucurie! exclama Harry.

- Nu-ti faci griji pentru audiere...? am zis incet, cu lacrimi in ochi.

- O, zise Harry, reușind sa nu para calm, acum iti pasa ce zic eu?

Am cascat gura si am zis tare:

- Normal ca imi pasa, prostule! Esti fratele meu! am țipat la el. Cine a avut grija de tine când aveai coșmaruri cu Cedric, deși aveam și eu problemele mele? Cine te-a consolat și te-a calmat când simțeai ca îți cade lumea în cap? Eu! Sa nu te mai aud cu de-astea! Îmi pasă!

- Nu se vede! marai el.

Mi-am strâns buzele atât de tare, încât s-au albit de tot! Hermione și-a atins buzele cu o mână.

- Hei, gata! spuse incetisor Ron. Nu e momentul sa va certati acum!

- VOI NU STITI CUM E! NU STITI CUM E SA AI VISE DESPRE CEL CARE VREA SA TE OMOARE SI SA NU POTI SA INCHIZI UN OCHI, SA NU DORMI NOAPTEA!