Innocence{Girl x Girl}

Ch.1

•See it from the outside. Running toward the wall•

~~

"Niciodată, absolut niciodată, sa nu treci zidul! Nici macar sa nu te apropii de el!!"

"Dar de ce?'

" E prea periculos pentru un suflet pur ca al tău....ca al nostru,sa stea pe lângă demoni!"

"Dar eu am văzut oamenii acolo,nici de cum demoni!"

"Demoni...demoni cu chip de om..sa nu te uiți vreodată la ei"

   Fiindcă te vor vrăji... Te vor ispiti si te vor ademeni in abisul lor de păcate si gânduri murdare..

Asta îmi spuneau mereu,oriunde si oricine . Toată lumea părea spălata pe creier,iar când auzeau de ce se poate afla pe partea cealaltă a zidului se speriau. Se înspăimântau cu de-a-dreptul ,țipau ,cei care erau mai slabi,eventual plângeau si aveau atacuri de panică.

Toți ,aici,suntem inocenți.

  Aflam in fiecare seară de la bunica mea,povești despre "demonii " ce stau acolo.

Povești cum ca totul e distrus si ruginit,ca in urma unui război ce a lăsat daune mari in urma sa..

Povești cum ca cei exilați acolo sunt torturați si mai apoi devin demoni ce atrag sufletele pure in păcat.

"Daca te uiți prea mult la soare e posibil sa rămâi fara vedere."

Ma sprijin pe coate si ma uit zâmbind la prietena mea. Aceasta chicotește si se așeaza pe iarba lângă mine .

"Iar ești visătoare...la ce te gândești?"

"Hm,ma întrebam doar...oare cum e sa stai pe partea cealaltă a zidului?"

"Habar nu am. Nu am voie sa ma apropii. Dar sunt sigură ca bestiile alea așteaptă sa ne apropiem!!" Își lovește palma cu pumnul ,iar apoi se uita la mine zâmbind.

"Tu chiar mai crezi in poveștile astea?" Rad eu

"Mhm!!" Da rapid din cap

"Hm? Atunci ce zici sa vedem daca e adevărat?"

"EEE?! Nici vorbă!!! Îți dai seama ce ne-ar face părinții, si nu numai ei,ci chiar si guvernul!!"

"Of,Doamne,nimeni nu va afla! Vino cu mine!"

Aceasta își muscă buza de jos si se uită in stânga si dreapta nesigură.

"Fie...dar daca afla cineva,e vina ta!"

"Haha,bineînțeles!"

O iau de mâna si o luam la fugă ,desculțe, pe iarbă, rochiile noastre albe fluturând in vânt.

Am râs si am alergat..pana am ajuns la partea pustie a zidului.
Spre uimirea mea am fost nevăzute,nimeni nefiind prin jur...probabil le erau teamă.

"Si cum am putea vedea ce este pe partea cealaltă, daca nu putem trece de zid?"

"Hihi,m-am gândit la tot!"

Aceasta ma privește cu o sprânceană ridicată, iar eu ma sui in copacul bătrân de lângă zid.

E un copac al naibii de înalt si e de aici cu mult înainte ca părinții bunicii mele sa se nască. Uimitor,nu?

"Lana,in copac?!"

"Da,urca-te!!"

Mira ,prietena mea,fiindcă nu i-am menționat numele pana acum,se sui in copac,asezandu-se lângă mine.

Am dat câteva frunze la o parte,acum având vedere clară ..

"Woah..." Ochii mei se măresc de uimire când vad partea cealaltă a zidului.

Aveau dreptate..

Chair pare ca un război a luat desfășurare aici..parca pana si soarele strălucea mai puțin acolo.

"Legendele sunt reale,Lana,vezi!! ..Un,dar unde e toată lumea?"

"Exact...unde sunt demonii de care toți se tem..?"

"Hm,ceva e bizar.."

"Stiu! Ce zici sa intrăm?" Strig eu sprea ea entuziasmată

"....Nici vorba!!"

"Uff,ce plictisitoare ești"

Ma ridic in picioare pe ramura groasă a copacului si sar pe partea cealaltă.

Înălțimea nu era foarte mare,așa ca ,căzătura,nu a fost rea.

"LANA!! VINO INAPOI!!"

Nu o ascult..Ma uit in jur.

Simțeam ca eram intr-o altă lume,total opusul locului unde am fost pana acum.

Poate era real ce bunica spunea,locul poate chiar are o vrajă rea deasupra sa..

"Lana...Îmi e frică, daca nu te întorci eu plec!" Striga Mira

..Iar eu continui sa înaintez fara sa o mai aud.

"Lana,e prea periculos, te rog, intoarce-te!"

Pana si mirosul e diferit..miroase a praf si pământ..

"Lana!!! Eu plec!"

Era prea interesant ca sa mai plec..
 

  Așa ca am ales sa îmi continui drumul,neștiind ca îmi voi distruge viața..

Va urma 👐😍

Heyoo~ Un nou capitol,sper ca va plăcut!
Daca sunt greșeli de scriere,îmi cer scuze,nu am mai stat sa corectez capitolul! :(