Innocence{Girl x Girl}

Ch.17

!!!ACEST CAPITOL CONTINE SCENE CE POATE AFCTA,DACA AVETI TRAUME,VA IMPLOR,NU CITIȚI!!

•Your innocence...•

Vero P.O.V

Am fost aici de prea multe ori ,stiam locul acesta mai bine decat imi cunosc trecutul.

Acești oameni spălați pe creier merg in fiecare Duminica la biserică....însă asta se va opri curând.

Au avut parte de destule,e timpul să își deschidă ochii si sa vada realitatea.

Arunc beniza in jurul bisericii din lemn si pe ea,iar intr-o secundă toată clădirea era in flăcări împreună cu oamenii din ea.

Țipau si fugeau in agonie ,unii scăpau ,iar alții ardeau odată cu iubita lor biserica. Cei care scăpau, vedeau ce inseamna viața intr-adevar, nici Dumnezeul lor nu ii mai puteau salva in clipa asta.

Nu ma vedeau,fiindcă sunt un nimeni,iar un nimeni nu contează, dar asta nu ma deranja, fiindcă le puteam controla emoțiile ca un joc de noroc.

Ei bine,e timpul să iau o carte,ma voi intoarce peste puțin timp...iar când ma voi întoarce, toți vor sti ce înseamna durerea

Ananella P.O.V(mama Lanei)

  În fiecare seară aștept la geam întoarcerea ta,draga mea copilă.  Nu știu ce s-a întâmplat cu tine acolo,nu stiu ce ti-au facut demonii ,cum ti-au păcălit sufletul blând și inocent,dar au reușit să te ademeneasca in capcana lor ...in colții lor carnivori.
  Prietena ta mi-a povestit tot...De ce nu ai ascultat-o cand ti-a spus sa te întorci odată cu ea?
  Am nevoie doar de un semn sa știu că esti bine,sa știu că nu ai devenit si tu una dintre ei.
Acum ma voi duce la biserică și ma voi ruga din nou pentru tine,poate asa te vei întoarce.

  Drumul spre biserica a fost tacut, însă fiind seară,aveam o impresie ca spirite rele ma privesc de după copaci.

Ajunsă acolo ma pun in genunchi si ascult liniștită tot ce preotul avea de spus. Cu capul plecat in jos ma gândeam doar la biata mea copilă si ce s-ar putea petrece cu ea acolo,în lumea aceea distrusă.  Imi era frica sa anunt autoritățile, ar fi spus că nu am fost in stare sa o avertizez cum trebuie despre   ce se afla acolo si despre pericolele ce o așteaptă.

  Aud țipete.  Ma gândeam ca mi se pare,însă cand vad trupurile fugind in jurul meu,ma trezesc la realitate.

Biserica ardea.

Ma uitam in jur si nu stiam ce sa fac. Lumina devenise rosie din cauza focului  si devenea din ce in ce mai fierbinte ,vedeam oameni cu pica pe jos,carnea topindu-se pe ei.

Dar eu totusi stăteam nemișcată. Nu simțeam nimic,dar ochii mei plângeau din cauza durerii.

Ma uit pe geamul bisericii si vad o pereche de ochi albaștrii aprinși uitandu-se la mine,lipsit de emoție.

Imi lipesc palma de sticla ce frigea, ca semn de ajutor,dar persoana ce se uită în ochii mei se întoarce,aruncând pe jos o sticlă cu câțiva stropi de benzină rămasă, plecând fără a se uita înapoi.

Nimeni nu ne mai putea salva acum.

Lana P.O.V

Aveam un sentiment arzător in inimă, o teamă puternică, dar nu aveam niciun motiv sa ma tem,nu?

Eram in siguranța aici,sau cel putin asa cred.

Dintr-o dată imi aduc aminte de familia mea,iar fără a realiza o lacrimă mi se scurge pe obraz.

Era oare un semn?

Va urma🖤

Nr cuvinte: 580