Innocence{Girl x Girl}

Ch.15

•Child don't follow me home,you're just to perfect for my hands to hold •

Lana P.O.V

Ma trezesc pe refrenul unei melodii triste...mă inecam in cuvintele lente cântate.
Speram sa visez,însă totul era prea real.

Pereții murdari,ușa zgâriată ,un dulap si un pat...O camera lipsită de geamuri si culoare . Însă ceva părea diferit

Era cald

Pana acum ceva timp, tremuram, dar acum corpul meu se îmbată in căldură

O fi fost Vero cea care m-a acoperit,oare regretă ce mi-a făcut?

A fost groaznic...puteam sa imi mișc decat degetele ,ochii imi erau deschiși, dar parca eram paralizată. Închisă de realitate.

Melodia răsună dintr-un radio vechi,uitat pe noptiera din colțul camerei.

De ce oare era acolo? Ce rost avea? Voia cumva sa te inveseleasca...caci nu ii reușea deloc.

Aud pași si doua voci pe partea cealaltă a ușii.

Aceasta se deschide,iar pe ea intră Marceline si Angel cu ochii îmbibați in milă.

Nu le vedeam chipurile,dar le auzeam vocile îngrijorate si parca le simțeam privirea

"Este treaza,nu?" întreabă Angel

"Așa se pare..."

Marceline pune ceva pe podea, iar apoi îmi dau seama ca era o copaie cu apă. Imbibase o cârpă in ea,pe care a stors-o de apă, începând apoi sa pimbe cârpa pe mâinile mele.

"Nu crezi ca ma răsfeți cam mult?" Reușesc sa spun intr-un final.

Aceasta chicotește.

"Cred ca doar imi fac griji pentru tine." Spune ea cu zâmbetul pe buze.

Angel se aseaza in pat,ajutand-o pe Marceline cu ce putea.

"Îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat,Lana...Durerea asta e groaznică, iar senzația ce rămâne îți bântuie nopțile" Spuse micul băiat cu lacrimi în ochi.

"Toți trei am trecut prin asta,din nefericire, unii avem noroc ,ații nu...Destinul ne este împărțit fiecăruia... Unii presc mai mult,alții mai puțin, unii primesc ce merită,alții nu."

După cele spuse,Marcleine cade intr-o tăcere profundă, singurul lucru pe care se mai concentra era spălarea corpului meu.

"Unde e Vero?" întreb

"După toate cele făcute inca întrebi de ea?" Întreabă Marceline cat de cat nervoasă.

Nu spun nimic,doar ii evit privirea...Avea dreptate,insa nu imi puteam controla inima nebună din a fi curioasă.

"Dragostea ta e doar o iluzie creată de mana ei. Te folosește doar,iar tu devii dependenta de falsa sa iubire ,iar la final, doar tu vei suferi"

Termina aceasta tot ce făcea,părăsind camera.

"Crezi ca s-a supărat?" întreb eu

"Cu siguranță....Ști,lui Marceline chiar ii pasă, vrea sa ajute tineri prostuți ca noi, încerca sa ne avertizeze sa nu cădem in aceeași plasa ca ea."

"Ai dreptate,dar...atunci când simți ca vei avea totul, mai asculți cuvintele cuiva ce știe ce urmează?"

"Nu,asculți cuvintele celui ce te înșeala..."

Va urma.❤

Buna dragii mei...Deci,m-am enervat atât de tare pe wattpad !! Am început capitolul in forță, scrisesem vreo 300 de cuvinte,insa după a trebuit sa ies din aplicație doar pentru câteva minute...Si ghiciți ce? Nu se salvase decât primul paragraf 😹 Si m-am enervat,mai ales ca nu imi aminteam expresiile pe care le-am folosit, așa ca am renunțat🙇
  Sper ca ați avut o luna minunată (Se apropie simulările, bafta ❤)

Nr cuvinte:552