Ch.11

926 51 16
                                    

Sitting in a corner,wondering what You got into•

Lana P.O.V

Ma trezesc cu o amețeală puternică...Eram palidă, iar mana mea era amorțită

Privesc tavanul preț de ceva timp, pana când viziunea mea nu mai era blurata.
Ridic mana si privesc bandajul care nu știu cum a ajuns acolo...Chiar așa,cum am ajuns aici?

Îmi amintesc doar o pereche de ochi albaștri... Ochii lui Vero.

Din stânga mea aud un geamăt înfundat. Tresar din pat,dar ma calmez atunci când vad trupul băiatului adormit.

Era acel băiat care a fost vândut bărbatului in alb.

Acesta deschide ochii si ma privește fara sa zică nimic.

"Uh,hei..." Spun eu neștiind ce ar trebui sa spun.

Acesta ma privește inca câteva secunde,fara sa zică nimic,iar apoi ochii ii se umple de lacrimi .

Sare pe mine si ma îmbrățișează ,continuând sa plângă.
Îmi era extrem de mila de el,așa ca il îmbrățișez si eu si il las sa își descarce durerea pe umărul meu.

"Ce ai pățit?" Il întreb ...incerc doar sa ii alin durerea.

"Doare...doare puternic!" Spune prin suspine.

Ii apuc umerii si ma uit la fata lui plina de lacrimi...Ma întrebam ce anume il doare...apoi ma uit in jos si ii vad picioarele însângerate, lichindul rosu continuând sa curgă pana la glezne.

Tresar speriată uitandu-ma in jos si in sus la băiat .

"Așteaptă aici,ma duc sa caut ajutor!" Spun si fug afara pe ușă.

Imediat ce ies ma lovesc cu Marceline ce cara două pahare cu apa.

Si eu si ea cădem jos,apa din pahare rasturnandu-se pe ambele dintre noi.

Ma ridic de jos si ii apuc mâinile lui Marceline uitandu-ma la ea speriată.

"Marceline! Băiatul...sângerează!"

Aceasta se uita la mine ,se ridica si ma apucă de mana ducandu-ma înapoi in camera de unde am plecat.

Bruneta se uita la el si il atinge pe umăr.

"In regulă ,noi doi am mai vorbit,dar nu stiu cum te cheamă..."

Băiatul se uita la ea si ii raspunde.

"Angel..."

"Ok Angel,eu sunt Marceline si am nevoie sa îmi arați ce te doare."

Băiatul roșește si își închide strâns picioarele.

"Angel,vreau sa te ajut...promit ca nu o să-ți fac nimic."

Angel se uita nesigur la ea,dar intr-un final ii arată ce il durea.

Marceline se încrunta.

"La naiba,Benny nenorocitule, ce i-ai făcut?!" Înjura Marceline pe Benny care nu se afla aici.

"Poti sa mergi?" Il întreb pe băiat ,iar acesta da din umeri.

Se ridica in picioare..iar in acel moment ușa se deschide

Pe ea intra Benny alaturi de Vero.
Bărbatul se uita la Angel si se apropie de el strangandu-l in brațe.

"Îmi pare rău.." Ii șoptește acesta la ureche.

"Trebuia sa te gândești înainte de-al răni... Înainte de a-i distruge viața!!!" Se răstește Marceline... E prima oară când o vad complet nervoasă.

"Iată, de când se gândește cruda de Marceline la sentimente?" Se uita Vero la ea.

"Din todeauna ,Vero,mereu m-am gândit!"

"Deșchideți ochii,uitate in ce lume trăiești! Nu exista sentimente !" Se răstește Vero la randul ei

Marceline pleacă pufăind din cameră....

Va urma😸🙌🐒

Număr cuvinte: 540❤

Innocence{Girl x Girl}Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum