Innocence{Girl x Girl}

Ch.8

•And i just want to take...your innocence💔•

Lana P.O.V

Era deja o ora târzie, trecut de miezul nopții. Vântul îmi este cel mai mare dușman in clipa aceasta,frigul ma omoară.

Da,inca sunt afară, in drum spre casă ,asteptandu-ma la ce e mai rău. Ce le voi spune părinților mei? Nimic,nici o scuză nu îmi trece prin cap .

Poate am norocul ca ei sa se fi dus deja la culcare.

Insa norocul nu a fost de partea mea de data asta.
Ajunsă in fața casei,observ luminile aprinse in casă si ma tem din ce in ce mai tare sa intru...

Timpul a trecut așa de repede încât am uitat ca am o casă si o familie.

Pregatindu-ma pentru ce urmează, deschid ușa.

"Domnișoară Lana,îți este interzis sa ieși din casa pentru următoarea lună."

Spune mama cu mâinile încrucișate.

"Nu ai nimic de spus,știu, acum fugi in camera ta." Se uită furioasa la mine.

Las privirea in jos si plec in camera mea cu lacrimi in ochi.
E gresit ceea ce am făcut,pentru ei,știu ,dar gândul ca pot fi aproape de ea...De Vero....nu pot sa câștig o luptă împotriva inimii.

Știu ca ar trebui sa renunț, ca e periculos ceea ce continui sa fac...Si totuși când ma uit pe geam,distanta ma atrage si vreau sa ma reîntorc in locul acela murdar.

Dar nu mai am voie sa ies...

Ma trântesc in pat. Nu mai aveam chef de nimic,iar gândul îmi zbura in părți, așa ca am aprins televizorul, poate așa îmi voi curăța mintea.

-Nu pot rămâne, vreau sa fiu alături de el!
-Si ce vrei sa faci? E miezul nopții si ți-au interzis sa ieși din casă. E imposibil să-l vezi acum.
-Nu e imposibil...voi ieși pe geam si nu ma las pana nu il revăd ,chit ca după ma vor urî părinții.

Sting televizor cat de repede pot.

Nu,nu, nu,e greșit sa ma gândesc la una ca asta . Ma vor distruge părinții daca vor afla ca am fugit pe geam fiindcă m-am îndrăgostit de un asa-zis demon...Nu pot

Dar totuși... Doar pentru o seară.

Deschid geamul si chiar daca camera mea este la etaj,am sărit fara sa ezit.
După ce am atins pământul o iau la fugă impiedicandu-ma in rochia alba pe care o purtam.

Cazusem de câteva ori,rochia murdarindu-se ,la fel si fața mea devenind plina de praf.

Ști acel sentiment când îți e frică, dar totuși ești disperat sa faci acel lucru?

Ei bine ,asta simțeam eu in acest moment.

Ma împiedicam si totuși ma ridicam si continuam sa fug prin vântul rece al serii.

Si uite-ma,aflandu-ma din nou aici,la granița celor doua lumi.

Ma uit in spate,drumul este lung ....un camp pustiu si lung îndepărtează orașul meu de zid.

Fara regrete,trec pe partea cealaltă a zidului.

Eram pregătită sa imi schimb viața.

Va urma💋💋

Nr. Cuvinte: 505