Innocence{Girl x Girl}

Ch.16

•If you chose to stay you'll throw it all away...An I just want to take..•

Lana P.O.V

Era începutul unei zile frumoase. Soarele abia începea să se arate, fiind de abia 5 dimineața.

Nu am putut dormii toată noaptea. Rănile ma dureau cumplit,inima mea parca era scăldată în flăcări.

Se pare ca nu eram singura trează la ora asta. Vero stătea în pragul ușii si ii puteam simti privirea asupra mea.

"Iubito,știu că nu dormi."

Nu am vrut să îi răspund, nu puteam. Nu după ce m-a rănit enorm..după ce m-a forțat în vicleșugul ei.

Aceasta oftează

"Știu că nu vrei sa vorbești cu mine,dar eu vreau. Trebuie să plec pe partea cealaltă, ma voi intoarce peste câteva zile."

La auzul acestor cuvinte imi adun toată forța sărind în brațele ei.

Vero ma prinde si ma îmbrățișează aproape de pieptul ei,zâmbind.

"Nu pleca..."

"Trebuie să plec,altfel nu îmi pot câștiga banii"

O îmbrățișez mai strâns, iar aceasta imi sărută creștetul capului.

"Vrei sa iti aduc ceva anume?"

"Da...Adu-mi o carte?"

"O carte? Sti sa citești?"

"Bineînțeles că știu,tu nu?" O intreb putin uimită

"Să zicem ca nu am avut ocazia să învăț...însă sper ca profesoara Lana ma va ajuta." Zâmbește aceasta.

Chicotesc la asocierea pe care tocmai o facuse.

"Ei bine eu trebuie sa plec,Marci va avea grija de tine..Sa fi cuminte si sa nu iesi afara fără ea!"

Aceasta imi da drumul si pleaca grăbită.

Ma uit in gol cateva secunde ,apoi incerc sa ma deplasez spre ușa de la iesire, însă nu eram capabilă.

..Asa ca renunț.

Ma întorc înapoi în pat și privesc pereții . Eram într-o cameră diferită, la ordinul lui Vero. Se pare ca acea cameră nu era folosită doar de ea.

Încă ma intreb de ce am rămas? Ce joc vrajit a jucat Vero sa ma faca sa simt in felul asta? De ce ea? Marceline e cu siguranta un suflet blând, însă inima lui Vero e împietrită si nimeni nu poate ajunge la ea.

Sentimentele ei sunt false și prea evidente. Totusi continuă să mintă...sa ma mintă.

Iar eu ,chiar dacă știu ce domină în înăuntrul ei,încă o iubesc.

M-a păcălit prea tare, iar acum nu mai pot scăpa din mâinile ei...acum totul meu aparține ei. Inima,sufletul,trupul...absolut tot,iar daca încerc să plec,moartea se va năpustit asupra mea.

Iar daca incerc sa fug? As avea o șansă..însă voi fi alungata de către părinți daca ma întorc.

Iubirea s-a combinat cu frica...Si a rezultat cel mai groaznic sentiment trăit vreodată.

Imi arunc privirea in coltul camerei.

Acolo era o oglindă uitată ,iar în ea se reflecta chipul meu.

Inima incepe sa-mi bată puternic,iar respirația mea se îngreunează.

Nu eram eu...sau cel putin asa voiam să cred.

Arăta exact ca mine,însă atunci când o priveam imi venea sa vomit.

Ma ridic in picioare si cu picioarele tremurând ma apropii de oglindă.

Lacrimi incep sa se scurgă din ochii mei,iar suspinetele își făceau apariția.

Un țipăt creștea înăuntrul gâtului meu ,iar fără a ezita ii dau drumul.

Țipătul a fost urmat de câțiva pumni in oglindă ,cioburi zburand prin camera si răni pe mana mea.

Va urma ❤

Cum a fost la simulari? Eu am cam dat-o in bara la matematică 😂😆 Sper ca voi ati facut mai bine si de asemenea sper  ca v-a placut si acest capitol :)

Nr. Cuvinte: 590