Behind Our Fake Relationship {Kim Taehyung}

32

*Perspectiva lui Suga*

După o lungă și plictisitoare discuție avută cu Bang,acum mă aflu în aeroportul din Seul , așteptând-o pe prea-frumoasa Mia să apară,de parcă nu ar putea pur și simplu să ia un taxi ,trebuia să mă duc eu după ea pentru că ea nu merge noaptea cu taxiul,de parcă ar păți ceva.

Nici măcar nu am numărul ei de telefon pentru a o suna să văd pe unde e, pentru că stau ca prostul de 25 de minute în dita mai aeroportul. Mai e și aglomerație pe aici ,se împing ăștia unii în alții de parcă nu ar fi oameni, ci albine. Îmi dau ochii peste cap și mă așez pe un scaun , căutând-o pe prințesă cu privirea.

Pufăi exasperat când o zăresc la vreo 5 m depărtare de mine , arăta mai speriată ca niciodată și părea foarte derutată în timp ce mă căuta cu privirea.
Mă ridic de pe scaun și mă îndrept spre ea. O prind de mână ,iar aceasta se întoarce speriată.

- Cine ești ?

Îmi spune în engleză și își trage mâna, privindu-mă din cap până-n picioare. Serios? Cum să nu mă recunoască? Asta e proastă sau se preface?

- Taică-tu! *Spun și îmi dau ochii peste cap* acum vii?

- Cum să vin cu tine dacă nu te cunosc?

- Tu ești proastă? Cum să nu știi cine sunt? *Îi spun pe un ton ridicat*

- De unde să știu cine ești dacă ai o mască pe față?! *Spune aceasta cu o voce iritată*

- Acum știi cine sunt?

Îmi dau masca jos pentru câteva secunde pentru a-i arăta prințesei cine sunt apoi o pun la loc și o privesc încruntat.

- Nu puteai să faci asta din prima? Acum spune, unde ți-e mașina?

- Poftim?!

Rămân încruntat la spusele ei,iar aceasta pleacă fără să mai spună ceva. Cine mă crede? Șoferul ei sau ce dracu? Îmi strâng pumnii și o urmez până ieșim din aeroport.

- Pe aici!

O îndrum spre mașina mea neagră și îi deschid portbagajul pentru a-și putea pune lucrurile.

- Pe bune?! *Mă privește încruntată"

- Ce? *Întreb nepăsător*

- Nu mă ajuți?

- Cu ce?

- Cu bagajul! *Se agită ea*

- Nu scrie numele meu pe el, baftă! *Îi râd în față ,iar aceasta pufăie nervoasă*

Intru în mașină în timp ce deșteapta aia se chinuie cu bagajele. Ce o fi crezut? Dacă m-am trezit și am fost obligat să merg după ea,crede că o să am grijă și de bagajele ei? Idioată!

După câteva minute de așteptat, aceasta urcă în mașină nervoasă și trântește portiera la fel de nervoasă.

- Unde te duc? *Întreb și primesc în schimb doar o privire ucigătoare*

- În San Francisco *îmi spune ea și eu o privesc derutat* Normal că acasă, idiotule! *Țipă ea*

- Ho, nebuno! Ce-ai de țipi? *O întreb iritat*

Ea nu mai spune nimic, ci se uită urât la mine și își întoarce capul spre geam. Pe tot parcursul drumului nimeni nu a scos nici-un sunet. Nici musca nu se auzea.
Am parcat în fața blocului și m-am dat jos.

- Prinde! *Spun și îi arunc cheile de la mașină * Să închizi și ușile ! *Îi ordon și urc în bloc*

- Idiotule! *O aud cum țipă, dar nici că îmi pasă. Să se descurce, că doar nu sunt eu bona ei*